Herugavialis cairensis este o specie nouă de crocodil, descrisă de paleontologi pe baza unui craniu vechi de circa 45 de milioane de ani, scos acum un secol din aceeași piatră de calcar din care au fost cioplite Marele Sfinx și piramidele de la Giza. Studiul, publicat în revista Royal Society Open Science, arată că fosila stătea de aproape 100 de ani sub un nume greșit și schimbă imaginea despre crocodilii care trăiau în jurul Mediteranei.
Echipa, condusă de Paul Burke (University College London și Muzeul Suedez de Istorie Naturală din Stockholm) și Philip Mannion (UCL), include și cercetători din Germania și din Egipt, de la Centrul de Paleontologie a Vertebratelor al Universității Mansoura.
Animalul era un gavialoid, rudă îndepărtată a gavialului indian de azi, cu bot lung și subțire, specializat în prinderea peștilor.
Ce este Herugavialis cairensis și cum a primit numele
Craniul principal, aproape complet, a fost găsit în anii 1920 și descris în 1927 drept Tomistoma cairense. Era considerat, așadar, o rudă apropiată a gavialului fals (Tomistoma schlegelii), care trăiește azi în Asia de Sud-Est. Fosilei îi lipsește doar vârful botului.
Exact acest detaliu a dat numele genului. „Având în vedere coincidența cu nasul lipsă, celebru, al Marelui Sfinx, am decis să numim noul crocodil după zeul egiptean Heru”, a explicat Philip Mannion, profesor de paleobiologie la University College London. Heru este forma egipteană a numelui Horus, zeitate care ar fi putut inspira monumentul.
Pe lângă craniul-tip, cercetătorii au analizat alte cinci exemplare atribuite aceleiași specii. Paul Burke, cercetător postdoctoral la Muzeul Suedez de Istorie Naturală, descrie un animal cu dinți „ascuțiți ca briciul”, care, alături de botul lung și subțire, erau adaptați pentru pescuit.
Cum a ajuns un crocodil fosil în piatra Sfinxului
Fosilele provin din Formațiunea Mokattam, din nordul Egiptului. Este un calcar marin plin de numuliți, foraminifere cu cochilie în formă de monedă, depus în Eocenul mijlociu, în etajele Lutețian târziu și Bartonian.
Aceeași rocă a fost exploatată din Egiptul antic până azi. Din ea s-au construit complexul piramidelor de la Giza, Marele Sfinx, ridicat acum circa 4.500 de ani, cel mai probabil în timpul faraonului Khafre, și o mare parte din Cairoul istoric. Pentru alte povești din acea epocă, consultați arhiva noastră de articole despre Egiptul antic.
Calcarul Mokattam este și un depozit fosilifer important. Aici a fost descrisă balena timpurie Protocetus atavus, alături de sirenieni, rechini din genul Otodus și numeroase specii de pești. Peisajul de atunci era o mare caldă și puțin adâncă, nu deșertul de azi.
| Element | Detalii |
|---|---|
| Denumire nouă | Herugavialis cairensis |
| Denumire veche | Tomistoma cairense (1927) |
| Vârstă | circa 45 de milioane de ani (Eocen mijlociu) |
| Formațiune | Mokattam, nordul Egiptului |
| Material studiat | craniul-tip și alte cinci exemplare |
| Metode | tomografie computerizată, analiză filogenetică |
| Trăsătură-cheie | orbite „telescopate”, ridicate deasupra craniului |
| Revistă | Royal Society Open Science |
De ce e o specie nouă de crocodil, deși fosila e cunoscută din 1927
În paleontologie, o specie nu se schimbă doar pentru că apare o fosilă nouă. Adesea, exemplarele vechi din colecții sunt reexaminate cu tehnici moderne. Așa s-a întâmplat și aici: tomografia computerizată a arătat anatomia internă a craniului, inclusiv cavitatea creierului, invizibilă cu ochiul liber.
Cercetătorii au găsit numeroase diferențe față de gavialul fals, dar și față de alte două specii egiptene aproximativ contemporane, Eogavialis africanum și Paratomistoma courti. O analiză filogenetică prin metoda parcimoniei maxime a confirmat că animalul nu se grupează nici cu Tomistoma schlegelii, nici cu ceilalți gavialoizi mediteraneeni.
Concluzia a impus un gen nou. Vârsta de 45 de milioane de ani nu vine din craniul în sine, ci din stratul de rocă în care a fost găsit, datat prin poziția stratigrafică și prin microfosilele specifice, precum numuliții.
Ce spune descoperirea despre crocodilii dispăruți din Mediterana
Astăzi trăiesc doar două specii de gavialoizi, ambele în Asia de Sud: gavialul indian și gavialul fals. În registrul fosil sunt însă recunoscute peste 40 de specii, răspândite aproape pe tot globul.
Autorii observă un declin al gavialoizilor mediteraneeni în Eocenul târziu și Oligocen, pus pe seama răcirii globale și a scăderii nivelului mării. Încălzirea din Miocen ar fi permis o revenire, înainte ca crocodilii să dispară complet din regiune în Miocenul târziu, posibil din cauza Crizei de salinitate messiniene, când Mediterana s-a evaporat în mare parte.
Egiptul rămâne astfel o sursă constantă de surprize, de la Meretneith, femeia care ar fi domnit Egiptul antic ca rege, la noile scanări care sugerează camere ascunse în mormântul lui Tutankhamon.
Ce înseamnă pentru România: crocodilul de la Vălioara
Povestea are un echivalent direct la noi. În 1928, la doar un an după descrierea fosilei egiptene, paleontologul Franz Nopcsa a numit Allodaposuchus precedens, un crocodil din Cretacicul târziu găsit la Vălioara, în Bazinul Hațeg.
Materialul original era fragmentar, iar specia a fost revizuită de mai multe ori. În 2020, un studiu publicat în Zoological Journal of the Linnean Society, cu participarea paleontologului clujean Vlad Codrea, a propus o nouă diagnoză. Tot atunci, un exemplar din colecția Muzeului de Paleontologie-Stratigrafie al Universității Babeș-Bolyai (PSMUBB V 438) a fost desemnat neotip, adică noul exemplar de referință al speciei.
Ambele cazuri arată valoarea colecțiilor muzeale: fosile scoase acum un secol pot schimba arbori genealogici întregi. Arheologia și paleontologia africană continuă să aducă astfel de reevaluări, cum a fost și palatul descoperit la Yeha, în Etiopia.
Autorii spun că urmează revizuirea altor specii mediteraneene atribuite istoric genului Tomistoma, pas necesar pentru a reconstitui cum au trăit și cum au dispărut crocodilii din regiune.
Citești des GadgetReport.ro? Adaugă-ne ca sursă preferată pe Google, iar știrile noastre îți vor apărea mai des în Top Stories.
