Multă vreme am trăit cu impresia că declinul fizic este o problemă rezervată vârstei a treia, ceva ce ne privește abia după pensionare. Totuși, o cercetare monumentală desfășurată în Suedia pe parcursul a 47 de ani vine să contrazică această percepție confortabilă. Oamenii de știință de la Institutul Karolinska au confirmat ceea ce antrenorii de elită bănuiau de mult: apogeul nostru biologic este atins mult mai devreme decât credem, iar „panta descendentă” începe, pentru majoritatea dintre noi, în jurul vârstei de 35 de ani.
Studiul, publicat recent în Journal of Cachexia, Sarcopenia and Muscle, nu este o simplă analiză statistică de moment, ci o incursiune rară în biologia umană, urmărind evoluția acelorași indivizi timp de aproape cinci decenii.
Vârsta de aur și diferențele subtile dintre sexe
Cercetătorii au monitorizat un grup de participanți (bărbați și femei) pentru a stabili momentul exact în care capacitatea aerobă, forța musculară și anduranța ating nivelul maxim. Rezultatele indică faptul că „fereastra de performanță maximă” se situează, în general, între 26 și 36 de ani.
Există însă nuanțe fascinante în funcție de tipul de efort și de sex. În timp ce anduranța musculară și capacitatea aerobică (VO2 max) își mențin platoul până spre mijlocul anilor 30, puterea explozivă (măsurată prin testul de săritură Sargent) spune o altă poveste. Bărbații își ating vârful puterii explozive la 27 de ani, în timp ce femeile ating acest prag surprinzător de devreme, la doar 19 ani.
Matematica îmbătrânirii: Cum pierdem teren
Ceea ce face acest studiu, denumit SPAF (Swedish Physical Activity and Fitness study), cu adevărat valoros este precizia cu care a cuantificat declinul. Odată depășit pragul de 35 de ani, corpul intră într-un proces lent, dar sigur, de involuție. Inițial, pierderea capacității fizice este aproape imperceptibilă, cu o rată de scădere între 0,3% și 0,6% pe an.
Totuși, pe măsură ce înaintăm în vârstă, acest proces accelerează. După o anumită etapă, declinul devine mult mai abrupt, ajungând la o pierdere anuală de 2,0% până la 2,5%. Calculele arată că, de la momentul de vârf din tinerețe și până la vârsta de 63 de ani, capacitatea fizică generală a unui individ scade cu un procent cuprins între 30% și 48%.
Vestea bună: Nu este niciodată prea târziu
În ciuda acestor cifre aparent sumbre, Maria Westerståhl, lector la Departamentul de Medicină de Laborator și autoarea principală a studiului, subliniază un mesaj de speranță. Cercetarea a demonstrat că persoanele care au început să facă sport târziu în viață au reușit să contrazică parțial statistica.
Datele arată că adoptarea unui stil de viață activ la vârsta adultă poate îmbunătăți capacitatea fizică cu 5% până la 10%, indiferent de istoricul sportiv anterior. Deși activitatea fizică nu poate opri complet procesul biologic de îmbătrânire, ea funcționează ca o frână eficientă, menținând funcțiile vitale la un nivel superior comparativ cu persoanele sedentare de aceeași vârstă.
Practic, studiul sugerează că declinul observat înainte de 40 de ani la persoanele inactive este un semnal de alarmă timpuriu pentru disfuncții clinice majore care vor apărea la bătrânețe. Astfel, mișcarea nu este doar o chestiune de estetică sau performanță, ci un mecanism esențial de conservare a autonomiei funcționale pe termen lung.
Proiectul Altos Labs. Cum încearcă Jeff Bezos să reseteze ceasul biologic și să învingă bătrânețea
Misterul morții lui Gogea Mitu! Cel mai înalt român şi cel mai mare boxer din istoria sportului
Publicitate
