Pentru cei mai mulți dintre noi, mersul pe jos este ceva ce facem în mod automat. Nu necesită un efort conștient, așa că mulți dintre noi nu reușesc să își amintească beneficiile mersului pe jos pentru sănătate. Dar ce se întâmplă dacă încetăm să mai mergem pe pilot automat și începem să ne provocăm creierul și corpul mergând cu spatele? Mersul cu spatele poate aduce și beneficii suplimentare pentru sănătate.
Activitatea fizică nu trebuie să fie complicată. Indiferent dacă sunteți activi în mod regulat sau nu, chiar și o plimbare zilnică de zece minute în pas vioi poate aduce o serie de beneficii pentru sănătate și poate conta pentru minimul recomandat de Organizația Mondială a Sănătății de 150 de minute de activitate aerobică pe săptămână.
Cu toate acestea, mersul pe jos este mai complicat decât își dau seama mulți dintre noi. Rămânerea în poziție verticală necesită o coordonare între sistemele noastre vizual, vestibular (senzații legate de mișcări precum răsucirea, rotirea sau mișcarea rapidă) și proprioceptiv (conștientizarea locului în care se află corpul nostru în spațiu).
Atunci când mergem cu spatele, creierul nostru are nevoie de mai mult timp pentru a procesa cerințele suplimentare de coordonare a acestor sisteme. Cu toate acestea, acest nivel sporit de provocare aduce cu sine beneficii sporite pentru sănătate.
Îmbunătățirea stabilității și a echilibrului
Unul dintre cele mai bine studiate beneficii ale mersului cu spatele este îmbunătățirea stabilității și a echilibrului. Mersul cu spatele poate îmbunătăți mersul înainte (modul în care o persoană merge) și echilibrul pentru adulții sănătoși și pentru cei cu osteoartrită de genunchi.
Mersul cu spatele ne determină să facem pași mai scurți și mai frecvenți, ceea ce duce la îmbunătățirea rezistenței musculare a mușchilor din partea inferioară a picioarelor, reducând în același timp povara asupra articulațiilor noastre.
Un studiu științific
Adăugarea de modificări ale înclinației sau ale declinului poate modifica, de asemenea, gama de mișcare pentru articulații și mușchi, oferind o ameliorare a durerii pentru afecțiuni precum fasceita plantară – una dintre cele mai frecvente cauze ale durerilor de călcâi.
Modificările posturale provocate de mersul cu spatele folosesc, de asemenea, mai mulți mușchi care ne susțin coloana lombară – ceea ce sugerează că mersul cu spatele ar putea fi un exercițiu deosebit de benefic pentru persoanele cu dureri lombare cronice.
Mersul cu spatele a fost folosit chiar și pentru a identifica și trata echilibrul și viteza de mers la pacienții cu afecțiuni neurologice sau în urma unui accident vascular cerebral cronic.
Dar beneficiile schimbării direcției nu sunt doar terapeutice – interesul pentru mersul cu spatele i-a determinat pe cercetători să descopere diverse alte beneficii.
Mersul cu spatele consumă mai multe calorii
În timp ce mersul normal ne poate ajuta să ne menținem o greutate sănătoasă, mersul cu spatele poate fi chiar mai eficient. Cheltuiala de energie atunci când se merge cu spatele este cu aproape 40 la sută mai mare decât atunci când se merge cu aceeași viteză în față (6,0 Mets față de 4,3 Mets – un echivalent metabolic (Met) este cantitatea de oxigen consumată în timp ce se stă în repaus), un studiu arătând reduceri ale grăsimii corporale pentru femeile care au urmat un program de antrenament de șase săptămâni de mers sau alergare cu spatele.
Atunci când devenim încrezători în deplasarea cu spatele, trecerea la alergare poate spori și mai mult exigențele. Deși este adesea studiată ca instrument de reabilitare, alergarea cu spatele crește puterea mușchilor cruciali implicați în îndreptarea genunchiului, ceea ce se transpune nu numai în prevenirea rănilor, ci și în capacitatea noastră de a genera putere și performanță sportivă.
Alergarea susținută cu spatele scade energia pe care o consumăm atunci când alergăm înainte. Aceste îmbunătățiri ale economiei de alergare sunt benefice chiar și pentru alergătorii experimentați, cu o tehnică de alergare deja economică.
Limitările de spațiu
Dacă mersul cu spatele pare prea ușor, dar limitările de spațiu vă afectează capacitatea de a alerga cu spatele, o altă modalitate de a crește și mai mult provocarea este să începeți să trageți greutăți.
Creșterea încărcăturii generale sporește recrutarea mușchilor extensori ai genunchiului, solicitând în același timp o solicitare intensă a inimii și a plămânilor într-un interval scurt de timp.
Încărcarea unei sănii și tragerea ei înapoi comportă un risc scăzut de accidentare, deoarece rezultatul cel mai probabil dacă suntem prea obosiți este că sania nu se va mișca.
Dar, cu greutăți mai ușoare, acest tip de exercițiu poate produce un nivel adecvat de rezistență pentru a stimula îmbunătățiri semnificative ale puterii membrelor inferioare, târârea unor greutăți de doar 10 la sută din greutatea corporală totală ducând la îmbunătățirea timpilor de sprint în rândul tinerilor atleți.