Odată cu instalarea sezonului estival în plină forță, o tradiție neoficială, dar la fel de prezentă ca soarele și marea, revine în spațiul public din România: aprinsa dezbatere pe tema prețurilor de pe litoral. An de an, rețelele sociale devin o arenă în care turiștii își exprimă frustrarea, iar proprietarii de afaceri își apără politicile comerciale. Recent, o postare pe un popular grup de Facebook, care prezenta prețurile dintr-o cantină cu autoservire de tip „împinge tava” din Eforie, a reaprins această controversă, evidențiind prăpastia dintre așteptările consumatorilor și realitatea economică a turismului autohton.
Postarea care a generat mii de reacții prezenta un bon fiscal sau un panou cu prețuri dintr-un local unde, teoretic, costurile ar trebui să fie printre cele mai scăzute. Cifrele, însă, au fost considerate de mulți ca fiind exagerate pentru acest tip de serviciu: o ciorbă de perișoare la 22 de lei, o porție de cinci sarmale la 24 de lei sau o mămăligă de 150 de grame la 6 lei.
Un calcul simplu, realizat de un utilizator, arăta că o masă completă pentru o singură persoană – ciorbă, fel principal cu garnitură și salată, plus o băutură – putea depăși cu ușurință 90-100 de lei, echivalentul a peste 20 de euro.
O altă practică intens criticată a fost afișarea prețurilor pentru preparatele din carne la suta de grame (de exemplu, 14 lei/100g pentru ceafa la grătar). Comentatorii au subliniat că această „găselniță” este adesea înșelătoare, deoarece clientul nu poate estima corect costul final al porției, ajungând să plătească o sumă mult mai mare decât anticipase.
„Prea scump!” vs. „Este sezon, este business!”
Reacțiile s-au împărțit rapid în două tabere. Pe de o parte, majoritatea utilizatorilor și-au exprimat indignarea, făcând comparații inevitabile cu alte destinații de vacanță. „Nicio țară din Europa nu are prețuri așa mari pe litoral,” comenta un utilizator, în timp ce altul adăuga: „La greci, pe orice terasă mănânci mai ieftin decât la noi… Colac peste pupăză, apa, pâinea, uzo și desertul de cele mai multe ori sunt din partea casei.” Critica principală vizează raportul calitate-preț, considerat a fi mult inferior celui din țări precum Grecia, Bulgaria sau Spania.
Pe de altă parte, au apărut și voci care au apărat politica de prețuri a comercianților de pe litoral. Argumentul lor principal se bazează pe realitățile economice: „E sezon, e turism, e business. Ori accepți jocul, ori stai acasă. Dar nu mai faceți din asta o dramă națională…” Această perspectivă subliniază caracterul sezonier al afacerilor de pe litoral și presiunea de a genera profit într-un interval scurt de timp.
De ce sunt prețurile atât de mari?
Dincolo de polemica din online, economiștii și experții în turism, indică o serie de factori structurali care contribuie la nivelul ridicat al prețurilor de pe litoralul românesc:
Sezonalitatea extremă: Spre deosebire de destinațiile mediteraneene, sezonul estival din România este foarte scurt, concentrat pe 2-3 luni. În acest interval, afacerile trebuie să își acopere costurile de funcționare pentru un an întreg și să genereze profit.
Costuri operaționale ridicate: Criza forței de muncă din sectorul HoReCa duce la costuri salariale mari pentru personalul sezonier. La acestea se adaugă chiriile, taxele locale și prețurile la utilități, care sunt la un nivel ridicat.
Cererea mare concentrată: În vârf de sezon, cererea depășește adesea oferta de servicii de calitate, ceea ce permite operatorilor economici să practice prețuri mai mari.
Management defectuos: Unii experți indică și lipsa unui management profesionist și a unor politici de preț pe termen lung, multe afaceri concentrându-se pe profitul imediat, în detrimentul construirii unei clientele fidele prin prețuri corecte și servicii de calitate.
