Aproape toate plantele se orientează după soare, pentru că lumina înseamnă hrană. Pe solul umbrit al unei păduri din vestul Thailandei crește însă o excepție care sfidează regula: floarea diavolului.
Specia a primit numele științific Thismia daemona și a fost descrisă de cercetători de la Universitatea Chulalongkorn și de la Universitatea Prince of Songkla. Studiul a apărut în revista PhytoKeys, iar descoperirea a fost prezentată de ScienceAlert, într-un material semnat de Esra Öz.
O plantă care arată ca dintr-un film de groază
Imaginează-ți că mergi printre copaci și observi la picioare o floare mică, aproape neagră, care se ivește de sub frunze.
Din vârful ei se ridică trei apendice lungi, în formă de coarne. Pe corp apar pete roșu-portocalii care par niște ochi luminoși.
Aspectul explică denumirea populară aleasă de autori. Numele surprinde, în formularea lor, atât stilul de viață ascuns, subteran și misterios, cât și esența diabolică a plantei.
Dimensiunile sunt însă modeste. Inclusiv cu florile, exemplarele ajung la aproximativ 12,5 centimetri în înălțime.
Rădăcinile sunt păroase, de un brun palid, și seamănă cu fragmente de coral. Floarea aproape neagră are secțiuni cărnoase roșu-portocalii, stamine albastre translucide și cele trei coarne subțiri ridicate peste o structură în formă de cupolă.
Cum trăiește floarea diavolului fără fotosinteză
Majoritatea plantelor conțin clorofilă, pigmentul verde care absoarbe energia luminoasă. Prin fotosinteză, ele își produc singure hrana.
Thismia daemona nu are clorofilă. Nu poate folosi lumina solară și nu își poate fabrica propria hrană.
Soluția ei se află sub pământ. Planta obține carbonul și celelalte nutrienți de care are nevoie prin intermediul ciupercilor care trăiesc în sol.
Fenomenul se numește micoheterotrofie. În loc să se întoarcă spre soare, planta se conectează la o rețea fungică subterană și se alimentează de acolo.
Acest aranjament îi permite să supraviețuiască în penumbra solului forestier. Petrece cea mai mare parte a vieții ascunsă sub stratul de frunze căzute și iese la suprafață doar scurt, ca să înflorească și să dea fructe.
Unde a fost găsită și de ce a fost o surpriză
Cercetătorii au identificat specia în mai 2025, în Parcul Național Thong Pha Phum, din vestul Thailandei. Exemplarele creșteau printre frunze căzute și bambus mic.
Altitudinea a fost partea neașteptată: aproximativ 930 până la 970 de metri. Speciile din genul Thismia sunt asociate de regulă cu păduri tropicale constant umede, situate la altitudini joase.
„Găsirea Thismia daemona a fost, într-adevăr, o mare surpriză”, a declarat botanistul Sahut Chantanaorrapint, de la Universitatea Prince of Songkla, citat de ScienceAlert.
Descoperirea unei populații într-o pădure montană sezonieră, la aproape 1.000 de metri, sugerează că aceste plante tolerează o gamă mai largă de medii decât se credea.
Cum au confirmat că este o specie nouă
Verificarea nu s-a bazat doar pe aspect. Echipa a examinat caracteristicile fizice prin microscopie și prin fotografie de înaltă rezoluție.
Apoi a analizat cinci regiuni din ADN-ul nuclear și mitocondrial, comparând rezultatele cu cele ale altor specii de Thismia.
Ruda cea mai apropiată identificată până acum este Thismia betung-kerihunensis, o specie din Borneo.
Genul Thismia cuprinde plante neobișnuite, cunoscute uneori drept lanterne de zână. În prezent sunt recunoscute aproximativ 120 de specii.
Harta se rescrie puțin
Importanța descoperirii depășește adăugarea unui nume exotic pe o listă. Thismia daemona face parte dintr-un grup mai restrâns, numit Geomitra.
Înainte de această descoperire, membrii grupului fuseseră înregistrați doar în Malaysia peninsulară, în Borneo și în Sumatra.
Găsirea unui reprezentant în vestul Thailandei extinde arealul cunoscut al grupului mai spre nord. În același timp, numărul speciilor de Thismia din Thailanda urcă de la 15 la 16.
Descoperită și deja în pericol
Vestea bună a venit împreună cu una îngrijorătoare. Este cunoscută o singură populație, care numără mai puțin de 50 de exemplare.
Suprafața ocupată este minusculă: sub 0,05 kilometri pătrați. Locul se află într-un parc național protejat, dar este vizitat regulat de turiști.
Riscul este banal și tocmai de aceea serios. Oamenii pot călca accidental plantele sau pot deranja stratul fragil de sol forestier de care acestea și partenerii lor fungici depind.
Din acest motiv, autorii au evaluat provizoriu specia drept critic periclitată, folosind criteriile Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Nu este însă o intrare oficială pe Lista Roșie, ci o evaluare preliminară prezentată în lucrare.
Soluția propusă de cercetători nu este interdicția. „Stimularea mândriei localnicilor față de patrimoniul lor natural nu doar protejează microhabitatul, ci sprijină și un ecoturism sustenabil, condus de comunitate”, a spus Chantanaorrapint.
Alte plante care au renunțat la lumină
Thismia daemona nu este singura care a abandonat fotosinteza. Strategia a apărut independent în mai multe familii de plante.
Cel mai cunoscut exemplu european este Monotropa hypopitys, planta-pipă, întâlnită și în pădurile din România. Are aceeași culoare palidă și aceeași dependență de ciupercile din sol.
În sud-estul Asiei crește Rafflesia, cu cea mai mare floare din lume. Aceasta este însă parazit direct pe o liană, nu pe ciuperci.
Diferența dintre cele două mecanisme contează. Parazitul atacă o altă plantă, în timp ce planta micoheterotrofă folosește ciuperca drept intermediar și, indirect, se hrănește din zahărul produs de copacii din jur.
Cu alte cuvinte, floarea diavolului trăiește pe seama pădurii întregi, printr-o rețea invizibilă de filamente. Fără acea rețea, nu are nicio șansă de supraviețuire.
Ce ne spune descoperirea despre planetă
Cazul acesta contrazice o intuiție răspândită. Nu toate speciile necunoscute se ascund în locuri inaccesibile.
Floarea diavolului a fost găsită într-o zonă protejată, vizitată frecvent. Uneori noul se află printre frunzele de sub picioarele noastre.
Contextul mai larg ajută la înțelegere. Botaniștii descriu în fiecare an aproximativ două mii de specii noi de plante, iar multe dintre ele sunt identificate în zone deja cartografiate.
Plantele fără clorofilă rămân totuși o categorie aparte. Ele depind de o rețea de ciuperci și de un sol netulburat, deci dispar rapid atunci când habitatul se schimbă chiar și puțin.
Tocmai de aici vine valoarea lor pentru cercetare. Sunt indicatori sensibili ai sănătății unei păduri, mult mai fini decât copacii care o compun.
Surse: descoperirea a fost prezentată de ScienceAlert, pe baza studiului publicat în revista PhytoKeys de o echipă coordonată de Tosak Seelanan; informații suplimentare despre grupul de plante sunt disponibile în descrierea genului Thismia.
Citește și: Un pește orb de peșteră, botezat după monstrul din Stranger Things | Un organism microscopic descoperit din greșeală rescrie legile biologiei | O bacterie ar putea revoluționa modul în care transmitem electricitatea | Jurassic Park în realitate: cum a fost readus la viață un monstru preistoric
