La Karahan Tepe, în sudul Turciei, arheologii au scos la lumină o statuetă de aproximativ 11.000 de ani care înfățișează un om așezat pe spatele unui leopard care rânjește. Piesa a fost găsită exact în locul unde fusese ridicată, în jurul anului 9000 î.Hr.
Descoperirea, făcută în campania de săpături din acest an, a fost anunțată pe 25 august de ministrul turc al culturii și turismului, Mehmet Nuri Ersoy, și relatată de All That’s Interesting. Sculptura se alătură unei colecții remarcabile de reprezentări umane și animale adunate în ultimii ani din acest sit, una dintre cele mai vechi așezări umane cunoscute.
Ce s-a găsit, exact, la Karahan Tepe
Statueta măsoară puțin peste 70 de centimetri în înălțime. Potrivit anunțului oficial, ea stătea pe o banchetă sau platformă de piatră care mergea de-a lungul peretelui unei structuri circulare antice cu diametrul de circa trei metri, având pardoseala pavată cu pietre plate. Scopul acelei încăperi rămâne necunoscut.
Ersoy a precizat că sculptura este unică, dar detaliile despre ea sunt încă puține. Proveniența exactă și funcția obiectului ar trebui clarificate după analize suplimentare.
Locul descoperirii, în schimb, este printre cele mai bine studiate din regiune. Identificat în 1997, în actuala provincie Șanlıurfa, situl a fost întemeiat în jurul anului 9750 î.Hr. și este una dintre cele mai extinse așezări neolitice din zonă. Săpăturile în sectorul unde a apărut statueta au început în 2019 și s-au dovedit deosebit de productive.
Structurile circulare dezvelite după 2019 au livrat cele mai spectaculoase reprezentări om–animal. Foto: Frantisek Trampota, via Wikimedia Commons, domeniu public.
Un bestiar sculptat în piatră
Din 2019 încoace, arheologii au găsit aici mai multe artefacte care înfățișează interacțiuni între oameni și animale. În 2023 a fost descoperită o statuie de aproape 2,5 metri, reprezentând un bărbat așezat pe o bancă de piatră decorată cu un leopard și un vultur. Mai recent, a apărut un grup de figurine mici de animale: o vulpe, un vultur și un porc sălbatic.
Leopardul nu este, deci, un motiv nou în inventarul sitului. Săpături anterioare au scos la lumină sculpturi care arată exact relația inversă: un leopard urcat pe spatele unui om — sau, poate, un animal vânat, purtat pe spinare. Potrivit directorului săpăturilor, dr. Necmi Karul, la Karahan Tepe fuseseră identificate până acum trei sculpturi cu acest tip de raport între om și felină.
Faptul că noua piesă inversează relația ar putea ajuta cercetătorii să înțeleagă ce însemnau aceste imagini pentru comunitatea de vânători-culegători care trăia aici acum câteva milenii.
De ce leopardul
„Leoparzii erau prădători felini obișnuiți în regiune. Sunt animale viguroase și periculoase, deci probabil o vânătoare dificilă chiar și pentru vânătorii experimentați. Asta ar fi putut adăuga la semnificația lor simbolică”, a declarat Jens Notroff, arheolog specializat în neolitic la Institutul Arheologic German, care nu a participat la proiect, într-o discuție cu Live Science.
Karul a arătat anterior că leopardul este cel mai frecvent motiv animalier de la Karahan Tepe, apărând atât în reliefuri, cât și în sculpturi în ronde-bosse. Directorul săpăturilor a susținut că oamenii neoliticului se percepeau ca parte a lumii animale într-o măsură mai mare decât societățile ulterioare. Asta explică parțial raportul de forțe sugerat de imaginile cu oameni care poartă leoparzi pe spate: nu era neapărat omul cel care „călărea”.
Limitele interpretării
Pentru că aceste comunități nu au lăsat texte scrise, orice explicație trebuie construită exclusiv pe baza obiectelor. Unii cercetători au propus ideea că leoparzii simbolizau protecția sau transformarea, dar aceste ipoteze rămân, inevitabil, speculative.
Contextul mai larg ajută. Karahan Tepe face parte din proiectul turc Taș Tepeler, care reunește o serie de situri neolitice din sud-estul Anatoliei, la câteva zeci de kilometri de Göbekli Tepe, monument inclus în patrimoniul mondial UNESCO în 2018. Împreună, aceste locuri rescriu cronologia trecerii de la vânătoare-culegere la viața sedentară, arătând că arhitectura monumentală și arta figurativă au apărut înainte de agricultura propriu-zisă.
Am scris anterior despre Göbekli Tepe, cel mai vechi templu cunoscut din lume, despre cunoștințele de geometrie ale oamenilor din neolitic și despre o cetate de 5.000 de ani descoperită în Neamț cu ajutorul tehnologiei LiDAR.
Deocamdată, povestea pe care au vrut să o transmită sculptorii acestei statuete rămâne în mare parte necunoscută. Ce se știe cu certitudine este că, acum 11.000 de ani, cineva a considerat suficient de important să sape în piatră imaginea unui om și a unei feline mari, apoi să o așeze într-o clădire construită special.
