În timp ce căutarea vieții pe alte planete ne captivează imaginația, oceanele Pământului continuă să ascundă forme de viață atât de bizare, încât par desprinse din filmele science-fiction. Unul dintre aceste mistere, care i-a nedumerit pe biologi de peste un secol, este cel al facetotectanilor – niște crustacee microscopice, ale căror larve, asemănătoare unor „bebeluși xenomorfi”, plutesc în oceane, dar a căror formă adultă nu a fost niciodată găsită. Acum, un nou studiu, bazat pe o analiză genomică de anvergură, confirmă o ipoteză șocantă: la maturitate, aceste creaturi se transformă în paraziți care trăiesc în interiorul altor animale, având un stil de viață la fel de terifiant ca al rudelor lor îndepărtate.
Cunoscuți de știință încă din anii 1880, facetotectanii au reprezentat o enigmă. Oamenii de știință au putut studia doar stadiul lor larvar (cunoscut sub numele de „nauplius y”), o formă liberă, care plutește în plancton. Însă, ce se întâmplă cu aceste larve la maturitate a rămas un mister total, deoarece niciun adult nu a fost vreodată identificat. Această „verigă lipsă” a dus la speculații că, la fel ca în franciza „Alien„, ar putea avea o fază parazitară ascunsă.
Genomul dezvăluie secretul
Pentru a rezolva misterul, o echipă de cercetători, condusă de genomistul Niklas Dreyer de la Muzeul de Istorie Naturală din Danemarca, a colectat peste 3.000 de astfel de larve din apele Japoniei. Folosind o analiză a ARN-ului lor, ei au reușit să construiască un arbore genealogic detaliat.
„Am putut, în sfârșit, să confirmăm, în domeniul științei big data, că sunt, de fapt, înrudiți cu ciripedele (barnacles), dar nu sunt strâns înrudiți cu niciunul dintre celelalte ciripede parazitare cunoscute,” a declarat ecologistul James Bernot de la Universitatea din Connecticut, co-autor al studiului publicat în Current Biology.
Viața bizară a ciripedelor parazitare
Deși ne gândim, de obicei, la ciripede ca la niște cruste inofensive, lipite de stânci sau de balene, unele specii au un stil de viață mult mai sinistru. Acestea se injectează în gazdele lor (precum crabii) și cresc în interiorul acestora ca o rețea de „rădăcini”, hrănindu-se din corpul lor.
„Cele care cresc ca niște rădăcini în interiorul crabilor își castrează gazdele, astfel încât acestea nu se mai pot reproduce,” descrie Bernot. „Ele își păcălesc gazdele să creadă că sunt gestante, astfel încât acestea încep să aibă grijă de masa care crește în afara corpului lor, dar acea masă face parte din ciriped, nu sunt ouăle gazdei. Chiar dacă infectează un crab mascul, acesta devine feminizat și începe să se comporte ca o femelă gestantă.”
O evoluție convergentă spre parazitism
Studiul a confirmat că facetotectanii sunt pregătiți pentru un stil de viață similar. Cercetări anterioare au arătat că, atunci când larvele sunt expuse la hormonul de năpârlire al crustaceelor, ele își părăsesc exoscheletul și se transformă în creaturi asemănătoare unor viermi, fără protecție – o formă ideală pentru a se injecta într-o gazdă.
Deoarece analiza genomică a arătat că nu sunt rude apropiate ale altor ciripede parazitare, cercetătorii cred că acesta este un caz de evoluție convergentă: presiunile evolutive au dus la apariția unor caracteristici și comportamente similare (parazitismul extrem) pe ramuri diferite ale arborelui vieții.
„Datele noastre susțin scenariul larg recunoscut conform căruia parazitismul a apărut independent de mai multe ori la Thecostraca, din strămoși care trăiau liber,” concluzionează echipa.
