Unul dintre cele mai importante și venerate vestigii ale creștinătății, Giulgiul din Torino, continuă să stârnească controverse în lumea științifică. Un nou studiu, derulat cu ajutorul razelor X, a demonstrat că giulgiul, păstrat în Torino, Italia, din 1578, ar data din secolul I e.n. Dacă este adevărat, ar însemna că obiectul provine din epoca lui Hristos. Este însă vorba de imaginea unui om crucificat – despre care unii cred că a fost Iisus din Nazaret?
În anii 1350, un cavaler din Lirey, Franța, a intrat în posesia unui obiect ciudat. Nu se știe unde l-a găsit, de la cine l-a primit sau de unde provenea inițial. Dar cavalerul a susținut că era un vechi giulgiu funerar pe care era imprimat chipul lui Iisus Hristos. De atunci, lumea a dezbătut autenticitatea așa-numitului Giulgiu din Torino.
Dacă este autentic, Giulgiul din Torino este un artefact uimitor. Pare să poarte amprenta unui om care a fost crucificat și care a suferit răni dureroase cauzate de spinii de pe cap și de rănile de pe spate provocate de biciuire.
Cea mai recentă investigație a concluzionat, cu unele rezerve, că artefactul ar putea avea o vechime de aproximativ 2.000 de ani.
Acest studiu a susținut că cea mai mare parte a îmbătrânirii naturale a giulgiului ar fi putut avea loc înainte de secolul al XIV-lea. După acel moment, acesta a fost depozitat în zone mai reci din Europa, ceea ce, potrivit oamenilor de știință, i-a încetinit îmbătrânirea.
„Gradul de îmbătrânire naturală a celulozei care constituie lenjeria din eșantionul investigat, obținut prin analiza cu raze X, a arătat că țesătura [Giulgiului din Torino] este mult mai veche decât cele șapte secole propuse de datarea cu radiocarbon din 1988”, au susținut experții în studiul lor, publicat în Heritage.
Giulgiul din Torino este real?
Chiar dacă studiul este corect – iar cercetătorii studiului au declarat că este nevoie de o analiză „mai sistematică” – acesta dovedește doar că giulgiul provine din secolul I.
Nu dovedește nici că giulgiul a fost folosit în mod specific pentru a salva Iisus Hristos. Dar Biserica Catolică pare să îl considere un obiect important, chiar dacă papii mai recenți au evitat să îl numească în mod direct relicvă istorică.
În 2013, Papa Francisc a numit Giulgiul din Torino „icoana unui om biciuit și crucificat”.
El a adăugat că veșmântul vechi de secole „ne invită să îl contemplăm pe Iisus din Nazaret… [și că] acest chip desfigurat seamănă cu toate acele chipuri de bărbați și femei marcate de o viață care nu le respectă demnitatea, de război și violență care îi afectează pe cei mai slabi”.
E autentic sau nu?
În anii 1970, un studiu a sugerat că modelele de sânge de pe pânză corespundeau cu o persoană care a murit prin crucificare. Cu toate acestea, un studiu din 2018 a contrazis acest lucru prin examinarea poziției petelor de sânge.
În anii 1980, un alt studiu a folosit datarea cu carbon pentru a determina vârsta giulgiului și a constatat că pânza datează între 1260 și 1390 e.n. – aproximativ în perioada în care obiectul a apărut pentru prima dată. Acest lucru părea să sugereze că artefactul a fost un fals medieval.
O poveste tulburătoare
Giulgiul din Torino a apărut pentru prima dată în documentele istorice în secolul al XIV-lea.
Cele mai vechi înregistrări istorice ale Giulgiului din Torino îl plasează în Lirey, Franţa, în perioada 1350. Se presupune că un cavaler francez pe nume Geoffroi de Charny l-a prezentat parohului bisericii din Lirey ca fiind giulgiul de înmormântare autentic al lui Iisus Hristos.
Nu există nicio înregistrare a modului în care de Charny a obţinut acest artefact şi nici unde s-a aflat în secolele anterioare.
Deși originile sale erau îndoielnice, Giulgiul din Torino părea extrem de autentic. Măsurând aproximativ 14 picioare, 3 inci lungime și 3 picioare, 7 inci lățime, pânza părea să prezinte amprenta slabă a unui om care fusese crucificat. Părea ca și cum omul ar fi fost așezat pe pânză, apoi înfășurat în ea, lăsând o amprentă a feței și a rănilor sale.
Astfel, a oferit un răspuns la întrebările legate de înfățișarea lui Iisus Hristos și chiar de înălțimea sa (figura din giulgiu avea o înălțime de 5 picioare și 7 centimetri).
Mai mult, părea să confirme tortura pe care Iisus Hristos a suferit-o în timpul execuției sale pe Golgota. Bărbatul din giulgiu părea să aibă răni care corespundeau crucificării, inclusiv răni lângă mâini și pe picioare (posibil de la cuie), semne pe cap (posibil de la o coroană de spini) și răni pe spate (posibil de la biciuire). Giulgiul a fost, de asemenea, pătat cu un material închis la culoare care arăta ca sângele.
Misterele papirusurilor egiptene, decriptate. A fost Iisus un simplu exorcist?
Dar obiectul a stârnit de la început atât admirație, cât și obiecții.
Pe măsură ce Giulgiul din Torino a atras pelerini la Lirey, a atras și ochiul critic al Bisericii Catolice. În 1389, episcopul orașului Troyes din apropiere i-a scris Papei Clement al VII-lea pentru a-l informa că este o fraudă, susținând că a fost „pictat cu viclenie” și că artistul din spatele acestei cascadorii a mărturisit „adevărul”.
Clement a decis că Lirey poate continua să expună Giulgiul din Torino, dar că va trebui să specifice că este o „icoană” și nu o „relicvă” istorică. Acestea fiind spuse, dezbaterea cu privire la statutul Giulgiului din Torino de „icoană” versus „relicvă” istorică va continua timp de mai multe secole.
Giulgiul din Torino a rămas în Lirey timp de zeci de ani. Dar în 1418, când luptele din timpul Războiului de o sută de ani s-au apropiat periculos de mult de oraș, nepoata lui Geoffroi de Charny, Margaret de Charny, a luat obiectul în posesie pentru a-l proteja.
Deși oficialii din Lirey au încercat să recupereze giulgiul începând cu anii 1440, Margaret a decis să înceapă să îl expună în altă parte. În 1453, ea l-a vândut casei regale de Savoia în schimbul a două castele. Pentru aceasta, Margareta a fost excomunicată.
Giulgiul din Torino a rămas la familia Savoia până în 1986, când a fost lăsat moștenire Papei Ioan Paul al II-lea. De-a lungul secolelor, giulgiul s-a confruntat cu diverse încercări și teste, iar oficialii bisericii au avut păreri diferite despre autenticitatea sa.
În 1503, un curtean din Savoia a susținut că giulgiul era indiscutabil sfânt, deoarece a fost ars, fiert în ulei și chiar spălat, dar „nu a fost posibil să se șteargă sau să se îndepărteze amprenta și imaginea”. În 1506, Papa Iulius al II-lea părea să fie de acord când a declarat că giulgiul nu era doar o icoană, ci o relicvă autentică.
În 1532, un incendiu a izbucnit la Sainte-Chapelle din Chambéry, Franța, unde era păstrat giulgiul, deteriorând grav veșmântul. Obiectul fusese depozitat într-un recipient care era împodobit cu argint, care s-a topit pe giulgiu și l-a ars. Urmele de arsură – și urmele de apă de la stingerea focului – pot fi văzute și astăzi pe giulgiu.
Obiectul a fost ulterior mutat la Torino, Italia, în 1578, unde a rămas de atunci (și de unde și-a primit numele: Giulgiul din Torino). Astăzi, cei care doresc să îl vadă îl pot vedea la Capela Sfântului Giulgiu din Torino.
Teoria bulversantă legată de crucificarea lui Isus Christos
Daily Mail relatează că timp de secole, biserica a reprezentat rastignirea lui Hristos cu bratele intinse orizontal pe o cruce.
Cercetătorii care au studiat Giulgiul din Torino arata ca acesta prezinta indicii privind rastignirea, care a fost mai dureroasa decat s-a crezut in mod traditional.
Ei sustin ca moartea prin crucificare a lui Isus ar fi fost chiar mai cruda si ca bratele acestuia au fost probabil batute in cuie deasupra capului.
Cercetătorii spun că giulgiul arata, astfel, ca victima a fost asezata pe cruce sub forma literei Y.
