De la începutul secolului XX, în România au fost descoperite numeroase vestigii ale existenței unor civilizații ieșite din comun, ale căror membri aveau o medie de înălțime de până la 5 metri. Uriașii sau căpcăunii, așa cum erau numiți în mod popular, ar fi ocupat zone izolate din munții Carpați timp de cel puțin două generații.
Relatările vremii arată că necropola de la Argedava (Cetatea lui Burebista), de exemplu, a adăpostit mormintele a 80 de oameni despre care se spune că erau înalţi de 5 metri. Tot aici s-au mai găsit şi calendare solare asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa, dar care au dispărut, cu tot cu oasele uriaşilor.
Unele legende locale vorbesc despre faptul că Decebal a fost de acord să-i lase pe giganți să trăiască în Munţii Apuseni, cu condiţia ca aceştia să-i păzească comorile.
Schelete gigantice au fost semnalate și la Polovragi, la Cetăţeni (2005), sub mănăstirea Negru Vodă, în Țara Hațegului și la Onceşti (Maramureş).
Un alt loc unde au fost găsite schelete de uriași este localitatea La Scăieni (1985), judeţul Buzău, iar în comuna Măriuţa din judeţul Călăraşi au fost deshumate trei schelete de uriaşi, dintre care unul fără cap.
Minerii de la Roşia Montană povesteau că în 1976, Securitatea a închis o galerie străjuită de o piatră ciudată. Aici s-au găsit nişte oase umane imense. Scheletul ar fi avut cam 10 metri lungime. Rămăşiţele au fost ambalate în lăzi şi trimise la Moscova şi nimeni n-a mai auzit nimic de ele
Deși în folclorul românesc se vorbește, printre alte denumiri, despre Peştera Uriaşilor, de Cetatea Uriaşului, povestea ființelor cu dimensiuni ieșite din comun a fost trecută sub tăcere în timpul comunismului și nu a fost reluată nici după Revoluție.
Uriaşii din Piatra Craiului şi Munţii Perşani
O legendă misterioasă relatează că Peştera Comăna din Munţii Perşani este şi ea sediul unei legende despre făpturi mitice.
Deşi peştera există de sute de ani, a fost explorată abia în 1981. Peştera are mai multe galerii ce pot fi explorate, cele mai spectaculoase fiind Sala Bradului, unde se poate vedea o stalagmită albă gigantică de 4,5 metri înălţime, dar şi Sala Catedralei, denumită aşa deoarece este plină de coloane. O altă galerie plină de mister este cea a Comorilor.
„Despre Sala Comorilor se spune că aici îşi ascundeau oamenii bogăţiile pentru a le feri de cotropitori. Se spune că numai oamenii buni puteau intra în peşteră, iar cei veniţi la furat erau blocaţi în peşteră şi dispăreau pentru totdeauna“, spune Mihai Zdronea, istoric.
În 1994, acolo a fost descoperită o Sală a Uriaşilor despre care se spune că a fost cioplită, în bazalt, de uriașii care au populat cândva Ţara Bârsei.
Legendele spun că uriașii au fost creați de Dumnezeu și că erau liniștiți și buni la suflet. Au dispărut așa cum au și apărut, de nicăieri, fără să lase în urmă nicio dovadă arheologică importantă.
Potrivit relatărilor oamenilor din zonă, uriașii se ocupau cu extracția zăcămintelor. Unii spun că aceștia nu căutau aur sau argint, ci metale rare pe care le foloseau în atelierele lor bine păzite.
Deși cărau zi și noapte tone de zăcăminte, aceste dispăreau ca prin minune. Există legende care leagă mineritul giganților de jocurile de lumini și zgomotele infernale făcute mai ales noaptea, fapt care i-a făcut pe unii cercetători independenți să creadcă că minereurile erau ridicate în nave spațiale.
Speculațiile n-au, bineînles, nicio bază reală, nu există nicio dovadă științifică alta decît că în zona respectivă abundă și acum o serie întreagă de zăcăminte rare, de la staniu, la litiu, cobalt, germaniu și magneziu.
La Baia de Arieș (Alba), conform datelor Ministerului Mediu, ar exista bismut într-o cantitate de 2.000 de grame pe tonă. De asemenea, germaniu se găsește în toate cele trei zone miniere din Apuseni: Baia de Arieș – 12 grame/tonă, Zlatna – 33 grame/tonă, Bucium – 12 grame/tonă, Barza – 13 grame pe tonă și Roșia Montană – 16 grame/tonă. Germaniul metalic este utilizat ca și semiconductor în tranzistori, precum și alte dispozitive electronice.
Utilizările curente ale germaniului includ încorporarea sa în sistemele de fibră optică și celule solare. Compușii germanici sunt de asemenea utilizați drept catalizatori, precum și materiale pentru nanofire.
Giganții din Egiptul antic. Piramidele au fost construite de oameni de 5 metri înălțime?
Uriașii, o poveste planetară
Miturile despre uriaşi au apărut încă din antichitate și au persistat până astăzi. Potrivit Enciclopediei britanice, termenul gigant derivă (prin latină, de la Gigantes) din mitologia greacă, unde existau creaturi monstruoase și sălbatice, de dimensiuni colosale. Potrivit poetului grec Hesiod, ei erau fii ai lui Ge („Pământ”) și Uranus („Cer”).
Potrivit experților, multe dintre scheletele uriașe descoperite la nivel internațional, inclusiv cele din România, este posibil să fi aparținut unei primate, Gigantopithecus, o specie uriaşă de maimuţă, care a trăit în zona Asiei, astăzi dispărută.
Descoperit în 1935 de antropologul Ralph von Koenigswald, scheletul unui exemplar de acest tip a fost onfirmat de studii scrise şi de numeroase descoperiri arheologice în peşterile din Liucheng sau site-urile de la Hubei şi Guangxi, toate din China.
Au fost descoperite, în special, cranii, mandibule și oase ale braţelor. Resturi ale acestei specii au fost descoperite şi în Vietnam, dar şi în alte zone ale Asiei de sud-est.
Misterul celor 24 de sicrie gigantice descoperite în Egipt. Au fiecare 100 de tone!
Misterul din ,,Peștera giganților” din Nevada. A existat o altă rasă umană dispărută?