Interesul dacilor pentru spiritualitate este reconfirmat de o nouă descoperire arheologică în situl UNESCO. În urma săpăturilor recente finalizate la Cetatea dacică Costești (secolul I î.Hr.), arheologii au dezvelit bazele unui templu necunoscut anterior, adăugându-l la numărul impresionant de cel puțin 20 de edificii de cult identificate până acum în zona capitalei Regatului Dac.
Noua structură a fost identificată pe o terasă din partea sud-vestică a dealului, în locul numit Mălăiște.
„Au fost descoperite in sit două baze de calcar ale unui templu necunoscut cercetătorilor. Vestigiile noului edificiu au fost identificate pe una dintre terasele din partea sud-vestică a dealului,” a transmis Consiliul Județean Hunedoara, administratorul sitului.
Descoperirea acestui nou aliniament de coloane, al cincilea la Costești-Cetățuie, revitalizează dezbaterea științifică privind rolul și forma construcțiilor religioase din întreg arealul.
Cea mai mare concentrare de sanctuare antice
Cetățile dacice din Munții Orăștiei se disting ca fiind zona cu cea mai mare concentrație de temple antice din România, incluzând majoritatea structurilor patrulatere și cel puțin trei sanctuare circulare, cum ar fi cele de la Sarmizegetusa Regia.
Deși numărul mare de vestigii confirmă rolul esențial al religiei în viața dacilor, multe secrete ale acestor construcții rămân nedeslușite.
Misterul matriţei de bronz din Sarmizegetusa Regia. Un obiect unic în lume!
Misterul coloanelor și al acoperișurilor
Edificiile, datând din secolele I î.Hr. – I d.Hr., au fost construite pe terase special amenajate în stâncă. În mare parte, s-au păstrat doar bazele din calcar și andezit care susțineau coloane masive de lemn.
Modul exact în care arătau templele și scopul lor final continuă să stârnească controverse:
.Arheologii le-au considerat inițial temple cu acoperiș în două ape, deși mulți specialiști au sugerat că structurile ar fi putut fi lipsite de acoperiș și chiar de pereți, datorită șirurilor dense de coloane (denumite uneori „păduri de coloane”), unde aveau loc ritualuri religioase și de inițiere.
O altă teorie, mai puțin acceptată, sugerează că edificile cu zeci de coloane ar fi putut fi, de fapt, hambare uriașe cu podele suspendate pe piloni de piatră pentru a proteja proviziile.
Istoricul Hadrian Daicoviciu sublinia, încă de acum câteva decenii, lipsa certitudinilor: „Nu se cunoaşte înălţimea coloanelor acestor sanctuare, nu se ştie cum se terminau ele şi nu se ştie nici măcar dacă întreaga construcţie avea sau nu acoperiş.”
La Sarmizegetusa Regia, arheologii au dezvăluit cel puțin opt presupuse edificii de cult (două circulare și cinci patrulatere), cel mai recent fiind cel de pe Terasa a IX-a, care includea 60 de baze de calcar. Toate aceste structuri monumentale au fost în mare parte distruse prin incendiere, cel mai probabil în timpul războaielor daco-romane.
Cercetările continuă, însă, pentru a desluși ritualurile religioase care se desfășurau pe altare monumentale, precum cel de andezit de pe Terasa a XI-a de la Sarmizegetusa Regia, descris de experți ca fiind „unic în Dacia”.
Misterele de la Sarmizegetusa Regia! Cuiul dacic care nu ruginește și orașul subteran
