Un studiu geoarheologic amplu, condus de Universitatea Uppsala, a dezvăluit noi dovezi despre originile complexului templului Karnak din Egipt. Cercetarea arată că amplasarea sitului, una dintre cele mai mari zone religioase din lumea antică, este strâns legată de evoluția râului Nil și ar putea fi o reflectare directă a mitului egiptean al creației, unde uscatul se ivește din apele primordiale.
Temeplul s-a născut dintr-un potop
Karnak, situat în Luxorul modern și parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, se află astăzi la aproximativ 500 de metri est de Nil. Însă, analiza a 61 de carote de sediment și a zeci de mii de fragmente ceramice a dezvăluit că peisajul era radical diferit în urmă cu 4.000 de ani.
Cercetătorii au stabilit că înainte de anul 2520 î.Hr., zona era probabil de nelocuit din cauza inundațiilor frecvente și puternice ale Nilului. Activitatea permanentă a început abia în timpul Regatului Vechi (c. 2591–2152 î.Hr.).
Fundația Karnak-ului a apărut când schimbările în cursul râului au izolat o terasă naturală de teren, transformând-o într-o insulă stabilă și înălțată. Acest „uscat” a oferit baza ideală pentru primele așezări și pentru fazele incipiente de construcție a templului.
„Cercetarea noastră prezintă cea mai clară înțelegere a peisajului pe care vechii egipteni și-au întemeiat templul la Karnak în urmă cu aproximativ 4.000 de ani,” a declarat Dr. Angus Graham, de la Universitatea Uppsala, care a condus echipa.
Canalele uitate și geniul ingineresc
O surpriză majoră a fost descoperirea că un canal estic, despre care se știa puțin până acum, era de fapt mai bine definit și, posibil, chiar mai mare decât canalul vestic pe care s-au concentrat anterior arheologii. Acest canal estic a rămas activ până la sosirea romanilor în secolul I î.Hr.
Studiul a scos la iveală și intervențiile inginerești ale egiptenilor. Pentru a grăbi expansiunea, aceștia au aruncat nisip deșertic într-un canal minor care deja se înnămola, creând mai mult spațiu pentru dezvoltarea complexului.
Karnak, oglinda mitului creației
Noua înțelegere a amplasării templului are o rezonanță puternică cu mitologia egipteană, sugerând că locația Karnak-ului a fost aleasă din motive profund religioase.
Textele egiptene antice din Regatul Vechi descriu cum zeul creator s-a manifestat pe un teren înalt care s-a ridicat din „lac”. Insula naturală pe care a fost construit Karnak este singurul loc cunoscut în zonă care corespunde descrierii unui teren înalt înconjurat de apă.
„Este tentant să sugerăm că elitele tebane au ales locația Karnak-ului pentru a fi lăcașul unei noi forme a zeului creator, ‘Ra-Amun’, deoarece se potrivea scenei cosmogonice a uscatului care se ridică din apa înconjurătoare,” a explicat Dr. Ben Pennington, autorul principal al lucrării.
În plus, textele ulterioare din Regatul Mijlociu descriu „colina primordială” care se ridică din „Apele Haosului”. Scena retragerii anuale a inundațiilor Nilului ar fi reprodus exact acest mit, făcând ca movila Karnak-ului să „iasă” din ape, întărind astfel rolul său sacru ca loc al facerii lumii.
Acest studiu, publicat în Antiquity, completează o lucrare anterioară din Nature Geoscience, care a analizat modul în care schimbările climatice au modelat întreaga Vale a Nilului în ultimii 11.500 de ani.
Pasărea din Saqqara. Foloseau egiptenii antici planoare pentru a zbura deasupra piramidelor?
Faraonul Akhenaton, un hibrid extraterestru? Rezultatele unui studiu ADN
