În peisajul auto al României anilor ’70, dominat de modelul standard Dacia 1300, un automobil care începea să motorizeze națiunea, a existat o versiune aproape secretă, un simbol al privilegiului într-o epocă a egalitarismului forțat. Acesta a fost modelul Dacia 1301 Lux Super, o mașină asamblată într-un număr limitat și destinată exclusiv elitei regimului comunist – înalți membri de partid și ofițeri superiori ai Securității.
O Dacie „Altfel”: Luxul care făcea diferența
Lansată în 1970, la scurt timp după debutul modelului de bază 1300, Dacia 1301 Lux Super se distingea radical de versiunile „Standard” și „Lux”, disponibile (cu multă așteptare) pentru publicul larg. În timp ce Dacia 1300 era un automobil funcțional și economic, modelul 1301 era o declarație de statut.
Construită într-o serie foarte limitată, această versiune era, în esență, un Renault 12 de fabricație franceză, asamblat la Pitești, beneficiind de componente și de un control al calității superioare.
Diferențele se regăseau în dotările considerate la acea vreme un lux extravagant, complet absente de pe modelele de serie.
Estetic, Dacia 1301 se distingea prin culorile sale sobre, de obicei negru sau albastru închis, consolidând imaginea sa de automobil oficial, asociat cu puterea și autoritatea.
Dacia 1301 Lux Super avea instalație radio din fabrică. Era o raritate absolută într-o perioadă în care radioul auto era un accesoriu de import, greu de procurat.
Mașina avea dotări de confort sporit. Scaunele față erau supraînălțate pentru o poziție mai bună la volan, Dacia 1301 Lux Super avea brichetă electrică, torpedou cu iluminare și parasolar pentru pasager cu oglindă integrată.
Dacia elitelor avea elemente de siguranță și vizibilitate superioare. Printre altele beneficia de circuit de frână dublu, oglinzi retrovizoare exterioare pe ambele părți și o oglindă interioară cu poziție zi/noapte.
Mai mult chiar, Dacia 1301 Lux Super avea instalație electrică pentru spălarea parbrizului, un lux față de pompa manuală, de picior, a modelelor standard.
Un simbol al regimului social comunist
Existența acestui model este o mărturie a ipocriziei regimului comunist. Într-o societate în care propaganda promova egalitatea și modestia, elita conducătoare beneficia de produse superioare, inaccesibile cetățeanului de rând.
Dacia 1301 nu era doar o mașină mai bună; era un simbol vizibil al privilegiilor nomenclaturii, un instrument care trasa o linie clară între clasa conducătoare și mase.
A vedea o Dacie 1301 pe stradă în anii ’70 însemna a vedea pe cineva important, un oficial de partid sau, cel mai adesea, un ofițer de Securitate, ceea ce îi conferea mașinii o aură de teamă și respect.
Declinul și statutul de legendă
Producția modelului 1301 Lux Super a fost oprită în jurul anului 1974, pe măsură ce Uzina de la Mioveni a început să asimileze complet producția de componente și să lanseze propriile sale evoluții, precum Dacia 1310.
Numărul exact de exemplare produse nu este cunoscut cu certitudine, dar se estimează a fi fost de ordinul a câteva sute, poate o mie de unități, ceea ce face ca astăzi să fie un model extrem de rar și foarte căutat de colecționari.
Puținele exemplare care au supraviețuit sunt considerate piese de muzeu, mărturii ale unei epoci apuse.
Restaurate la starea originală, aceste mașini ating prețuri considerabile pe piața de vehicule de colecție, fiind apreciate nu doar pentru raritatea lor, ci și pentru povestea pe care o spun: povestea unei „Dacii interzise”, un simbol al unei lumi pline de contraste, între discursul oficial și realitățile ascunse ale puterii.
Povestea Dacia Denem. Aventura britanică uitată a uzinei din Mioveni
Proiectul Dacia D33. Mașina românească construită cu italienii care desenau BMW, Fiat și Lancia
