Povestea unui cataclism global, un mare potop care a remodelat planeta și a șters urmele unor civilizații străvechi, persistă în mitologiile și tradițiile culturale ale popoarelor din întreaga lume. Deși subiectul rămâne unul controversat în rândul comunității științifice, noi descoperiri, facilitate de tehnologii avansate, continuă să aducă la lumină vestigii misterioase care alimentează dezbaterile despre trecutul îndepărtat al Pământului și posibilele sale origini neconvenționale.
Asociată cel mai adesea cu narațiunea biblică a Arcei lui Noe, povestea Marelui Potop este, de fapt, un motiv recurent în aproape fiecare cultură ancestrală. Această universalitate a relatării sugerează fie un eveniment real, cu impact global sau regional extins, fie o arhetip comun al conștiinței umane în fața forțelor naturii.
Cea mai veche înregistrare scrisă cunoscută a unei povești similare datează de acum peste 4.000 de ani și provine din Epopeea lui Gilgamesh. Acest poem epic sumerian, una dintre cele mai vechi opere literare ale umanității, relatează aventurile legendarului rege din Uruk. În timpul călătoriei sale în căutarea nemuririi, Gilgamesh îl întâlnește pe Utnapishtim, singurul om care a supraviețuit Marelui Potop. Utnapishtim îi povestește cum zeul Enki l-a avertizat despre potopul iminent și l-a instruit să construiască o corabie uriașă, numită „Păstrătorul vieții”.
Pe această corabie, Utnapishtim a adunat familia, rudele, meșteșugari, animale de tot felul și semințe, pentru a asigura supraviețuirea vieții pe Pământ. Poemul relatează cum potopul care se apropia urma să nimicească toate animalele și oamenii care nu se aflau pe corabie. După 12 zile pe apă, Utnapishtim a deschis trapa corabiei sale pentru a privi în jur și a văzut pantele muntelui Nisir, unde corabia sa a eșuat. Similitudinile frapante dintre povestea lui Utnapishtim și cea a lui Noe din Vechiul Testament subliniază rădăcinile comune ale acestor mituri antice.
Vestigii sub nisipurile Saharei: Posibile piramide erodate?
În era modernă, tehnologia imaginilor prin satelit a deschis noi perspective în căutarea vestigiilor arheologice. Angela Micol, fondatoarea Fundației Satellite Archaeology, utilizează această tehnologie pentru a identifica potențiale situri antice. Recent, munca sa a condus la o descoperire intrigantă sub nisipurile deșertului Sahara din Egipt: o serie de movile cu forme neobișnuite care sugerează existența unei civilizații antice dispărute.
Micol crede că aceste movile ar putea fi, de fapt, piramide puternic erodate și alte structuri construite de om. Pentru a confirma această ipoteză și a desluși misterul, este necesară o excavare arheologică amănunțită. Deși nu există, deocamdată, dovezi directe că aceste structuri remarcabile datează din vremuri anterioare Marelui Potop, Micol nu exclude posibilitatea ca distrugerea lor să fi fost cauzată de un astfel de eveniment cataclismic.
Oamenii, o creație a zeilor din cer? Povestea fascinantă lansată de sumerieni
O echipă de arheologi a vizitat situl de la Abu Sidhum, unde se află aceste movile, și a confirmat, prin descoperirea unor cioburi de ceramică la fața locului, că ceva este îngropat sub nisip. Utilizând detectoare de metale și detectoare de cavități subterane, echipa a obținut rezultate pozitive pentru prezența aurului, a tunelurilor și a cavităților în toate cele patru movile piramidale identificate.
Unul dintre marile mistere ale creștinătății, descifrat! Îl privește pe Sf.Petru
Publicitate
Cercetătorii cred că au identificat un templu sau o locuință și un rând adiacent de movile care ar putea fi mastabe, tipul de mormânt trapezoidal specific faraonilor din perioada timpurie a Egiptului antic. Un aspect crucial care susține vechimea extremă a sitului este prezența unei linii de demarcație distincte, cu o înălțime de aproximativ 15 metri, vizibilă pe toate cele patru movile piramidale. Această linie indică dovezi clare ale eroziunii cauzate de apă în trecutul îndepărtat.
Dacă aceste structuri se dovedesc a fi construcții artificiale, ele ar trebui să dateze din perioada predinastică sau preistorică a Egiptului antic, adică înainte de formarea primelor dinastii (înainte de aproximativ 3100 î.Hr.). Aceasta le-ar face printre cele mai vechi complexe piramidale cunoscute din Egipt, potențial rescriind o parte din istoria acceptată a civilizației egiptene antice. Angela Micol subliniază: „Am găsit niște dovezi incredibile în situl Abu Sidhum care ar putea fi mult mai vechi decât ceea ce știm noi despre Egipt.
Există o linie de demarcație distinctă, cu o înălțime de aproximativ 15 metri, pe toate cele patru movile piramidale, care indică dovezi ale eroziunii cauzate de apă în trecutul îndepărtat. Acesta ar putea fi un sit incredibil de vechi. Nu știm dacă au legătură cu Marele Potop, dar dacă se va dovedi acest lucru, asta va duce la rescrierea istoriei Egiptului antic.” Ea adaugă: „Dacă acest sit se dovedește a fi o piramidă sau o construcție artificială, aceasta trebuie să dateze din perioada predinastică sau preistorică a Egiptului antic, ceea ce îl face unul dintre cele mai vechi complexe piramidale cunoscute din Egipt.”
Papirusul despre Dumnezeu, descoperit la Marea Moartă. Un document incredibil!
Potopul din Biblie a existat în realitate! Au fost găsite dovezile științifice
Potopul care a afectat omenirea, pomenit în Biblie, a existat în realitate. Cel puțin asta susțin cercetătorii de la Universitatea Michigan din Statele Unite, care au găsit dovezile unui un tsunami gigantic de 4,5 kilometri înălțime, care s-a propagat în toată lumea, în doar 48 de ore. Asteroidul și tsunami-ul au ucis trei sferturi din viața de pe Pământ, printre supraviețuitori fiind strămoșii păsărilor și cei ai oamenilor moderni.
S-a întâmplat în urmă cu 66 de milioane de ani, iar de vină pentru valul gigant care a măturat planeta a fost impactul cu un asteroid.
Evenimentul s-a produs în peninsula Yucatan din Mexic și a generat un tsunami gigantic de 4,5 kilometri înălțime, care s-a propagat în toată lumea, în doar 48 de ore.
La aproximativ 2,5 minute de la impactul asteroidului, un zid de apă, un val gigantic de 4,5 kilometri înălțime a fost împins din locul dezastrului. La 10 minute după impact, tsunami a ajuns la 220 de kilometri, având înălțimea de 1,5 kilometri.
La o oră după impact, tsunami-ul se răspândise în afara Golfului Mexic și Atlanticului de Nord. După 4 ore, valurile trecuseră prin Calea maritimă a Americii Centrale și în Oceanul Pacific.
La 24 de ore, tsunami-ul a traversat cea mai mare parte a Pacificului și a Atlanticului și a intrat în Oceanul Indian, de ambele părți. La 48 de ore după impact, valurile ajunseseră pe toate coastele din întreaga lume.
La fața locului există un crater denumit Chicxulub. Are un diametru de 14 kilometri, iar tsunamiul care a urmat a devastat coastele din America de Nord și până în Australia și Noua Zeelandă, ducând, printre altele, la dispariția dinozaurilor.
EurekAlert relatează că au fost găsite sedimente antice în peste 100 de situri din întreaga lume care atestă existența potopului din Biblie.
”Acest tsunami a fost suficient de puternic pentru a perturba și eroda sedimentele din bazinele oceanice din jumătate de glob, lăsând fie un gol în înregistrările geologice, fie un amestec de sedimente mai vechi”, a spus Molly Range, de la Universitatea Michigan și autorul principal al studiului.
Asteroidul și tsunami-ul au ucis trei sferturi din viața de pe Pământ, printre supraviețuitori fiind strămoșii păsărilor și cei ai oamenilor moderni.
Căutarea Arcei lui Noe pe Muntele Ararat: Noi descoperiri alimentează dezbaterea
A existat o civilizație avansată acum 10.000 de ani? Dovezile arheologice care stârnesc controverse
