Mirosul de lămâie sau de pin care rămâne în bucătărie după curățenie nu este un semn de aer curat. Produsele de curățenie parfumate declanșează, în reacție cu ozonul din încăpere, formarea de nanoparticule, iar doza inhalată poate egala sau depăși expunerea de pe marginea unui bulevard aglomerat. Concluzia aparține unei echipe de la Universitatea Purdue și a fost prezentată la simpozionul de toamnă al Societății Americane de Chimie.
Ce se întâmplă în aer după ce ștergi blatul
Compușii care dau miros de lămâie, pin, cimbru sau lavandă se numesc terpene. Plantele nu îi produc ca să miroasă frumos, ci ca semnale de alarmă sau ca să alunge dăunători. În doze mici sunt considerați inofensivi, iar limonenul este chiar motivul pentru care o lămâie miroase a lămâie.
Problema apare când o cameră se umple de ei. Măsurătorile echipei arată că o simplă pulverizare urmată de o ștergere ridică nivelul de terpene de zeci sau chiar de sute de ori peste ce se găsește într-o pădure.
Ce nu există într-o pădure este ozonul de interior, molecula formată din trei atomi de oxigen, generată în casă și la birou de copiatoare și, ironic, de lămpi cu ultraviolete și de purificatoare cu filtru HEPA. Lămpile UV-C testate au produs între 20 și 40 de părți per miliard de ozon.
Din întâlnirea dintre terpene și ozon rezultă, prin oxidare, particule cu dimensiuni între 1 și 30 de nanometri. Sunt suficient de mici încât să ajungă adânc în plămâni, unde se pot depune și pot trece în sânge. În funcție de produs, se formează miliarde sau chiar mii de miliarde de particule, iar procesul durează minute.
Cum a fost făcut studiul
Cercetarea a fost condusă de Brandon Boor, profesor de inginerie civilă și a construcțiilor la Universitatea Purdue, împreună cu Nusrat Jung și Ernest Blatchley. Echipa a lucrat într-o „casă minusculă” amenajată ca laborator în campusul universității, de dimensiunea unei rulote, dar cu bucătărie funcțională, pardoseală de lemn și baie.
Acolo au fost montate instrumente de prelevare a particulelor și a gazelor, plus senzori care înregistrează în timp real. Cercetătorii au măsurat ce se întâmplă în aer în timp ce spălau pe jos, pulverizau soluții pe blaturi și ștergeau suprafețe, apoi au comparat rezultatele cu alte medii, inclusiv cu aerul de afară. Studiul a fost finanțat printr-un grant CAREER al Fundației Naționale pentru Știință din Statele Unite și de Fundația Alfred P. Sloan.
Ce spun cercetătorii despre produsele de curățenie
„Am arătat că reacțiile dintre ozonul din interior și parfumurile din produsele de curățenie produc nanoparticule care duc la o doză respiratorie comparabilă cu, sau mai mare decât, cea la care ai fi expus stând afară, lângă un drum aglomerat”, a declarat Brandon Boor, potrivit comunicatului Societății Americane de Chimie.
Viteza procesului este partea cea mai neplăcută. „Până termini de făcut curat într-un spațiu interior, ai format deja o mulțime de nanoparticule și le-ai inhalat”, spune cercetătorul.
Iar aparențele înșală tocmai pentru că totul este invizibil. „Particulele sunt diferite ca și compoziție, dar doza totală poate fi mai mare. Nu vezi fum, praf sau ceață în aer. În schimb, ți se pare că aerul miroase excelent, deci trebuie să fie curat”, a mai spus Boor.
Nimeni nu susține că riscul din bucătărie este identic cu cel al unui picnic la o intersecție din centru. Compoziția particulelor diferă. Dar, din moment ce ele pot irita căile respiratorii și pot întreține inflamația, întrebarea rezonabilă este dacă parfumul chiar era necesar.
Ce poți face, practic
Cercetătorii nu recomandă renunțarea la curățenie. Dezinfectarea suprafețelor elimină virusuri și bacterii, iar asta rămâne util. Sfatul lor este să deschizi ferestrele în timpul curățeniei și după, să alegi soluții cu parfum redus sau fără parfum și să te obișnuiești cu mirosul natural al casei.
Este același tip de concluzie la care au ajuns și alte cercetări despre calitatea aerului din locuință. Am scris despre scăderea internărilor pentru astm după eliminarea aragazului pe gaz din casă și despre efectele înlocuirii plitei pe gaz cu una electrică. Numitorul comun este simplu: aerul din casă se poluează din surse pe care nu le vedem, iar ventilația rămâne cea mai ieftină soluție.
