Dacă astăzi ne chinuim să aprindem un grătar fără lichid inflamabil, imaginați-vă provocarea de a face asta în sălbăticie, acum sute de mii de ani. O descoperire arheologică recentă rescrie cronologia evoluției umane: strămoșii noștri dețineau tehnologia aprinderii focului cu 350.000 de ani mai devreme decât credeau oamenii de știință.
Până de curând, dovezile clare indicau că oamenii au început să stăpânească arta focului abia acum 50.000 de ani. Însă săpăturile de la un sit arheologic din Anglia, numit Barnham, au scos la iveală indicii care împing această dată mult înapoi în istorie, până la pragul de 400.000 de ani.
De ce este focul atât de important?
Pentru antropologi, momentul în care omul a controlat focul este punctul de cotitură al evoluției noastre. Gătitul hranei a permis metabolizarea mai ușoară a nutrienților, ceea ce a dus la micșorarea stomacului și, crucial, la creșterea creierului. Mai mult, focul a însemnat căldură, protecție și socializare în jurul vetrei, punând bazele societății complexe.
Descoperirea focului. Detectivii trecutului și „pistolul fumegând”
Găsirea urmelor de foc vechi de mii de ani este un coșmar pentru arheologi. Cenușa și cărbunele sunt ușoare și dispar rapid, spălate de ploi sau împrăștiate de vânt. Mai mult, este greu de distins între un foc aprins intenționat de oameni și unul natural, cauzat de fulgere.
La Barnham, cercetătorii au găsit însă probe convingătoare. În primul rând, vorbim de prezența unui sol roșu. O zonă de pământ ars, a cărui analiză a demonstrat că a fost încălzit repetat la temperaturi între 400 și 750 de grade Celsius.
Mai mult, cercetătorii au descoperit unelte distruse termic. Este vorba de topoare de mână din piatră care s-au spart din cauza căldurii extreme. Dovada supremă o reprezintă două fragmente minuscule de pirită de fier.
Pirita este un mineral care, lovit de cremene, produce scântei. Faptul că aceste bucăți au fost găsite într-o zonă unde pirita nu există în mod natural (cea mai apropiată sursă fiind la 16 km distanță) sugerează că au fost aduse acolo intenționat, ca un „brichetă” preistorică.
„Pentru mine, este echivalentul modern al situației în care poliția găsește o mașină arsă într-o pădure izolată, iar lângă ea o canistră goală de benzină. Concluzia este evidentă,” explică Nick Ashton, arheolog la British Museum.
Cine erau acești „piromani” antici?
Deși nu s-au găsit oase umane la fața locului, oamenii de știință cred că artizanii focului ar fi putut fi Homo heidelbergensis, o specie de hominid care a precedat Homo sapiens și oamenii de Neanderthal. Aceștia trăiau în grupuri mici, de aproximativ 12 persoane, și erau vânători-culegători iscusiți.
Descoperirea rămâne totuși una rară. Faptul că nu găsim pirită și la alte situri din aceeași perioadă sugerează că tehnologia focului nu era răspândită uniform. Este posibil ca această cunoaștere să fi fost descoperită, uitată și redescoperită de multe ori de-a lungul mileniilor, înainte de a deveni o abilitate universală a speciei umane.
Au construit strămoșii noștri primele orașe din lume? Povestea civilizației Cucuteni-Trypillia
Publicitate
Misterul Basajaun. Strămoșii noștri, legături cu un umanoid ieșit din comun
Strămoșii noștri, dacii, mâncau carne de câine! Descoperirile bulversante făcute de arheologi
Publicitate
