De zeci de ani, radiotelescoapele ascultă cerul în speranța de a prinde un singur semnal care să dovedească faptul că nu suntem singuri în univers. Un nou studiu sugerează însă că am putea căuta, de fapt, în locul greșit al spectrului radio și că orice civilizație extraterestră care ar fi încercat deja să ia legătura ar fi putut trece complet neobservată.
Cercetarea este condusă de Louisa Mason, de la University of Manchester, și a fost prezentată la National Astronomy Meeting, conferința anuală a Royal Astronomical Society din Marea Britanie, potrivit Vice. Concluzia echipei: e timpul să renunțăm la fixația pe o singură felie îngustă din spectrul radio și să verificăm cât mai multe frecvențe posibil.
„Gaura de apă”, banda favorită a căutării SETI
De multă vreme, programul SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) s-a concentrat aproape exclusiv pe așa-numita „gaură de apă” („water hole”), un interval îngust de frecvențe radio joase, cuprins între 1,42 și 1,66 GHz. Ideea din spatele acestei alegeri: orice civilizație care înțelege chimia ar recunoaște frecvențele emise de hidrogen și de hidroxil (componentele moleculei de apă) și ar putea folosi această bandă drept un fel de „loc de întâlnire” universal, în toată galaxia.
Echipa condusă de Mason consideră că această metodă ne-a limitat drastic capacitatea de a auzi ce se întâmplă cu adevărat în jurul nostru. Cercetătorii au început să analizeze frecvențe radio mult mai înalte, folosind date de arhivă provenite de la Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA), un radiotelescop format din zeci de antene amplasate la altitudine mare, în deșertul Atacama din Chile.
Un semnal nedescoperit încă, dar o zonă complet nouă de căutat
„Benzile radio milimetrice și submilimetrice rămân aproape complet neexplorate pentru SETI, așa că este vorba, practic, despre deschiderea unei noi zone din spațiul de parametri pe care îl putem căuta”, a explicat Mason, într-un comunicat citat de Vice.
Până acum, echipa nu a găsit nicio semnătură radio notabilă. Noua abordare deschide însă porțiuni întinse din spectrul radio care, până acum, nu fuseseră niciodată verificate în acest scop, similar cu extinderea recentă a căutărilor SETI la peste 1.300 de galaxii. Nimeni nu știe ce tip de date s-ar putea ascunde acolo, posibil de zeci de ani. Comunitatea ștințifică rămâne precaută, mai ales după experiența celebrului semnal „Wow!” din 1977, care nu a mai putut fi niciodată confirmat sau reprodus. Deocamdată, nu a fost detectat niciun „mesaj vocal” extraterestru, însă, după decenii în care s-a ascultat aproape exclusiv o singură frecvență, în timp ce altele au rămas complet neexplorate, tot mai mulți cercetători se întreabă dacă nu cumva am uitat pur și simplu să „schimbăm canalul”.
