Institutul SETI din California a anunțat o extindere istorică a căutării de semnale extraterestre în peste 1 300 de galaxii. Până acum, în cea mai mare parte a istoriei sale de 64 de ani, SETI s-a concentrat asupra stelelor din propria noastră galaxie Calea Lactee.
SETI a început să folosească telescopul Murchison Widefield Array (MWA) din Australia, care permite căutarea de semnale extraterestre pe frecvențele radio joase din intervalul 80-300 MHz.
Pentru comparație, SETI (care înseamnă Search for Extraterrestrial Intelligence – Căutarea inteligenței extraterestre) caută de obicei semnale extraterestre în frecvența de emisie de hidrogen de 1 420 MHz.
Pentru început, SETI s-a concentrat pe un câmp vizual de 30 de grade în constelația Vela, Velele, cuprinzând 2.880 de galaxii.
Cercetătorii SETI: Balenele sunt un proxy pentru extratereștri
Există vreo șansă să dăm de urmele extratereștrilor?
În 2023, o echipă de cercetători condusă de Yuri Uno de la Universitatea Națională Chung Hsing din Taiwan a sugerat că nu ar putea exista mai mult de o civilizație pe o rază de trei miliarde de ani-lumină de noi care să îndrepte un emițător radio cu o putere de peste 7,7 x 10^26 wați către Calea Lactee.
În același an, Michael Garrett de la Jodrell Bank Center for Astrophysics și Andrew Siemion de la Breakthrough Listen au efectuat o cercetare a galaxiilor de fundal pentru a limita puterea maximă detectabilă, ajungând la un interval de aproximativ 10^23 wați la 10^26 wați. (Puterea maximă exactă pentru un semnal potențial ar depinde de distanța până la galaxia din care provine).
În cele din urmă, Carmen Choza de la Institutul SETI a condus o echipă care a efectuat recent o căutare țintită a 97 de galaxii cu ajutorul Telescopului Green Bank – dar nu a detectat nimic.
În 1964, astronomul sovietic Nikolai Kardashev a elaborat o scară de clasificare a civilizațiilor extraterestre pe baza cantității de energie de care dispun.
O civilizație de tip 1 ar exploata toată energia disponibilă pe o planetă, generalizată ca 10^16 wați sau mai mult.
O civilizație de tip 2 ar fi capabilă să exploateze energia unei întregi stele, care ar fi de 10^26 wați pentru o stea asemănătoare soarelui.
Iar o civilizație de tip 3 ar fi capabilă să utilizeze întreaga putere a fiecărei stele din galaxia sa, ceea ce înseamnă aproximativ 10^36 wați.
Detecțiile nule de până acum nu înseamnă neapărat că viața extraterestră tehnologică și comunicativă nu există, ci doar că observațiile noastre nu sunt încă suficient de cuprinzătoare pentru a spune ceva despre existența ei.
Pur și simplu nu suntem siguri. Estimările sugerează că există până la 2 trilioane de galaxii în universul observabil, iar noi am cercetat doar o mică parte dintre ele și pentru o perioadă scurtă de timp.
Pentru ca SETI să aibă succes, căutările radio trebuie să acopere o multitudine de frecvențe pentru a ne asigura că nu ratăm acel semnal evaziv.
Există extratereștri? Povestea misteriosului semnal “6EQUJ5-Wow!” surprins de SETI
Motivul bulversant pentru care n-am intrat în legătură cu extratereștrii. Este lumea noastră pe cale de dispariție?
Inteligența artificială (AI) a progresat într-un ritm uimitor în ultimii ani. Unii oameni de știință se îndreaptă acum spre dezvoltarea superinteligenței artificiale (ASI) – o formă de inteligență artificială care nu numai că ar depăși inteligența umană, dar nu ar fi constrânsă de ritmul de învățare al oamenilor. Dar dacă această piatră de hotar nu este doar o realizare remarcabilă? Dacă reprezintă, de asemenea, un blocaj formidabil în dezvoltarea tuturor civilizațiilor, un blocaj atât de dificil încât le amenință supraviețuirea pe termen lung?
Cunoscutul cercetător Michael Garrett, de la Universitatea din Manchester, susține, într-o lucrare recent publicată în Acta Astronautica, ca AI (inteligenta artificială) ar putea fi „marele filtru” al universului – un prag atât de dificil de trecut încât împiedică majoritatea formelor de viață să evolueze în civilizații spațiale?
Acesta este un concept care ar putea explica de ce căutarea inteligenței extraterestre (Seti) nu a detectat încă semnăturile unor civilizații tehnologice avansate în alte părți ale galaxiei.
Ipoteza marelui filtru este, în cele din urmă, o soluție propusă la paradoxul Fermi. Aceasta se întreabă de ce, într-un univers suficient de vast și de vechi pentru a găzdui miliarde de planete potențial locuibile, nu am detectat niciun semn de civilizație extraterestră.
Ipoteza sugerează că există obstacole insurmontabile în calendarul evolutiv al civilizațiilor care le împiedică să evolueze spre entități spațiale.
,,Eu cred că apariția ASI ar putea fi un astfel de filtru. Progresul rapid al inteligenței artificiale, care ar putea duce la ASI, ar putea coincide cu o fază critică în dezvoltarea unei civilizații – tranziția de la o specie monoplanetară la una multiplanetară.
Acesta este punctul în care multe civilizații ar putea eșua, deoarece IA avansează mult mai repede decât capacitatea noastră de a o controla sau de a explora și popula în mod durabil sistemul nostru solar”, afirmă expertul.
Legătura dintre Churchill şi extratereştri. Suntem singuri în Univers?
Cum intrăm în contact cu extratereștrii?
Provocarea cu IA, și în special cu ASI, constă în natura sa autonomă, de auto-amplificare și îmbunătățire. Ea posedă potențialul de a-și spori propriile capacități cu o viteză care depășește propriile noastre termene de evoluție fără IA.
Potențialul ca ceva să meargă prost este enorm, ducând la prăbușirea atât a civilizațiilor biologice, cât și a civilizațiilor AI înainte ca acestea să aibă șansa de a deveni multiplanetare.
De exemplu, dacă națiunile se bazează din ce în ce mai mult pe sistemele autonome de inteligență artificială care concurează între ele și cedează puterea acestora, capacitățile militare ar putea fi folosite pentru a ucide și a distruge la o scară fără precedent. Acest lucru ar putea duce la distrugerea întregii noastre civilizații, inclusiv a sistemelor de inteligență artificială în sine.
,,În acest scenariu, estimez că longevitatea tipică a unei civilizații tehnologice ar putea fi mai mică de 100 de ani. Acesta este aproximativ timpul dintre posibilitatea de a recepționa și de a emite semnale între stele (1960) și apariția estimată a ASI (2040) pe Pământ.
Acest timp este alarmant de scurt, dacă îl raportăm la scara temporală cosmică de miliarde de ani.
Această estimare, atunci când este introdusă în versiunile optimiste ale ecuației lui Drake – care încearcă să estimeze numărul de civilizații extraterestre active și comunicative din Calea Lactee – sugerează că, la un moment dat, există doar o mână de civilizații inteligente. În plus, la fel ca noi, activitățile lor tehnologice relativ modeste ar putea să le facă destul de dificil de detectat”, afirmă expertul.
