Un sanctuar neolitic descoperit lângă localitatea Chleby, în Cehia, pare să fi funcționat ca un instrument de urmărire a Soarelui și a Lunii cu peste o mie de ani înainte ca la Stonehenge să fie ridicată prima piatră. Concluzia aparține echipei conduse de Universitatea din Boemia de Vest (UWB), care a analizat geometria celor douăsprezece intrări ale monumentului.
Cum arată sanctuarul neolitic de la Chleby
Incinta este aproape perfect circulară și măsoară aproximativ 230 de metri în diametru, fiind înconjurată de un șanț adânc de peste 2,5 metri. Elementul care i-a intrigat pe cercetători este numărul neobișnuit de intrări: douăsprezece, dispuse la intervale inegale pe perimetru. Vechimea estimată – circa 6.500 de ani – face din situl de la Chleby unul dintre cele mai vechi locuri rituale monumentale cunoscute din Europa Centrală.
„Incintele circulare sunt complet necunoscute în regiunea noastră pentru această perioadă, ceea ce face situl excepțional încă de la bun început”, a declarat Petr Krištuf, de la Departamentul de Arheologie al Facultății de Litere din cadrul UWB, coordonatorul cercetării.
Douăsprezece porți și două puncte de observație
Arheologii au identificat în interiorul incintei două puncte principale de observație. Primul pare legat de pozițiile extreme ale Lunii pe linia orizontului, în cadrul ciclului lunar de aproximativ 18 ani – fenomen cunoscut astăzi drept oprirea lunară majoră. Al doilea creează un aliniament între răsăritul de la solstițiul de vară și apusul de la solstițiul de iarnă.
„Atunci când am început să analizăm în detaliu poziționarea intrărilor, a devenit clar că dispunerea lor nu era întâmplătoare. Geometria lor creează un sistem care făcea posibilă observarea celor mai importante momente ale ciclurilor solar și lunar”, explică Krištuf, citat de Universitatea din Boemia de Vest.
Comparația cu monumentul britanic vine de la sine, pentru că axa principală de la Stonehenge este orientată tot spre solstiții. Datarea materialului organic recoltat la Chleby arată însă o diferență de peste un mileniu în favoarea sitului ceh.
„Pentru comunitățile agricole preistorice, legătura dintre răsărit și solstițiul de vară simboliza un început, în timp ce apusul și solstițiul de iarnă reprezentau un sfârșit”, spune arheologul ceh. „Același principiu se vede pe axa principală a Stonehenge. Acum putem observa că sanctuarul de la Chleby a fost proiectat similar. Totuși, cu mai bine de o mie de ani mai devreme, așa cum am stabilit din datarea materialului organic.”
Cranii de taur la porțile monumentale
Orientarea astronomică nu este singurul indiciu al funcției ceremoniale. În umplutura șanțului, mai ales în dreptul intrărilor, au fost găsite cranii și coarne de taur. Cercetătorii cred că unele dintre ele decorau inițial porți monumentale de acces.
„Presupunem că acestea ar fi putut împodobi inițial porți monumentale care duceau în interiorul incintei”, a declarat arheologul Jan Turek, care participă la cercetare din partea Universității Caroline. „Cultul taurului a fost un simbol religios important în rândul primelor comunități agricole și este cunoscut din numeroase părți ale Europei preistorice.”
Imaginea care se conturează este cea a unui traseu de intrare regizat cu grijă: vizitatorii treceau pe sub porți împodobite cu rămășițe de bovine înainte de a ajunge în spațiul circular din interior.
Oseminte umane și un final banal
În interiorul monumentului au apărut și oase umane. Cercetări anterioare au scos la iveală o înmormântare ulterioară, asociată culturii Únětice din epoca bronzului, care conținea rămășițele a aproximativ 18 persoane. Depunerile nu par să fi avut loc într-un singur moment, ci treptat, semn că locul și-a păstrat semnificația mult timp după construcție.
Traiectoria s-a încheiat însă altfel decât la Stonehenge, care a trecut prin faze repetate de reconstrucție și reutilizare. „În epoca fierului, monumentul pare să-și fi pierdut definitiv semnificația inițială”, spune Krištuf. „Șanțul a fost umplut treptat, iar pe locul fostului sanctuar s-a instalat o așezare obișnuită.”
Ce urmează: chimia solului
Următoarea etapă a cercetării mută atenția de la obiecte la pământ. Jan Fišer, de la Universitatea din Hradec Králové, analizează probe de sol prelevate din incintă și din peisajul înconjurător, o metodă care poate identifica semnături chimice lăsate de activitățile umane chiar și acolo unde urmele arheologice clasice au dispărut.
„Pe lângă artefacte și rămășițele celor morți, oamenii lasă urme chimice în sol”, explică Fišer. „Acestea ne pot ajuta să înțelegem cum a fost folosit acest sit excepțional în diferite perioade ale preistoriei.”
Contextul: rondelele Europei Centrale
Descoperirea nu este complet izolată. Europa Centrală cunoaște o categorie aparte de monumente numite rondele – incinte circulare cu șanțuri și palisade, ridicate în mileniul al cincilea î.Hr. în spațiul actual al Cehiei, Slovaciei, Austriei, Ungariei și Germaniei. Cel mai cunoscut exemplu este cercul de la Goseck, în Saxonia-Anhalt, datat în jurul anului 4900 î.Hr. și interpretat tot ca observator solar, cu porți orientate spre răsăritul și apusul de la solstițiul de iarnă.
Ce aduce nou situl ceh este scara: 230 de metri diametru înseamnă un efort comunitar considerabil pentru o societate agricolă timpurie. Similitudinile cu Stonehenge nu indică vreo legătură directă între cele două locuri, ci faptul că observarea cerului a intrat în arhitectura monumentală mult mai devreme decât se credea. Am scris anterior și despre alte monumente circulare mai vechi decât Stonehenge, despre insulele artificiale neolitice din Scoția și despre originea Pietrei Altarului de la Stonehenge.
