Geofizicienii de la California Institute of Technology au descoperit, în mantaua ământului – stratul de mijloc voluminos al planetei – o zonă scufundată despre care nu reușesc să își dea seama ce reprezintă. Pare o lume subterană, a declarat unul dintre cercetători.
Potrivit datelor captate de experți cu ajutorul sondelor cât și înțelegerii tectonicii plăcilor, pur și simplu această ,,lume subterană” nu ar trebui să se afle acolo.
Geofizicienii au detectat acest tip de anomalie sub oceane mari sau sub mijlocul continentelor – chiar dacă nu există nicio înregistrare a subducției în aceste zone, conform unui studiu publicat în Scientific Reports.
„Se pare că astfel de zone din mantaua Pământului sunt mult mai răspândite decât se credea anterior”, a declarat Thomas Schouten, absolvent al ETH Zurich și autor al lucrării, într-un comunicat de presă.
Ce este mantaua Pământului
Mantaua este un strat situat între nucleul și scoarța terestră, ce se întinde până la adâncimea de 2.890 km. Este alcătuită predominant din roci pe bază de silicați, având un conținut de fier și magneziu mai ridicat decât al scoarței.
Datorită temperaturilor mari din acest strat al Pământului, rocile formează o „topitură” foarte vâscoasă, dar gradul de viscozitate diferă: stratul superior al mantalei este mai rigid și, împreună cu crusta de deasupra, formează litosfera, împărțită în 7 sau 8 plăci tectonice majore, care plutesc pe stratul inferior al mantalei, mai puțin vâscos, în care există o mișcare de curgere plastică. Dinamica acestui strat al globului terestru, mantaua, este implicată în fenomene precum vulcanismul și seismicitatea, care au influențat profund relieful suprafeței și evoluția vieții pe Terra.
O lume subterană misterioasă
Echipa de geofizicieni din Elveția și de la California Institute of Technology înregistrează de mult timp undele seismice pe măsură ce acestea se îndepărtează de sursa lor, măsurând, printre altele, modul în care sunt parțial absorbite, ricoșate sau redirecționate.
Apoi calculează în sens invers, pentru a găsi originea acestor unde. Aceste calcule au condus întotdeauna la limite tectonice, unde o placă se subduce, dar nu și de data aceasta.
Descoperirile contravin înțelepciunii geologice convenționale, deoarece zonele nou descoperite se află departe de orice limite tectonice și nu pot fi asociate cu nicio activitate geologică cunoscută.
În loc să clarifice modul în care mișcarea tectonică modelează mantaua, studiul adaugă confuzie și mister la aceasta.
„Aceasta este dilema noastră. Cu noul model de înaltă rezoluție, putem vedea astfel de anomalii peste tot în mantaua Pământului”, a adăugat Schouten în comunicat.
Andreas Fichtner, cercetătorul ETH care a dezvoltat instrumentul, a comparat utilizarea acestuia cu imagistica medicală.
,,Medicii pot vedea anumite lucruri cu ajutorul razelor X. Dar atunci când adaugă CT sau PET, uneori găsesc informații suplimentare. Acum că aceste zone neașteptate au fost identificate, următorul pas este să aflăm cum și de ce a fost creată această lume subterană”.
Povestea Theia. Există resturi de pe o planetă extraterestră în interiorul Pământului?
Teoriile SF legate de lumea subterană
„Ar putea fi vorba fie de materiale vechi, bogate în siliciu, care au existat încă de la formarea mantalei, în urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani, și care au supraviețuit în ciuda mișcărilor convective din manta, fie de zone în care rocile bogate în fier se acumulează ca urmare a acestor mișcări ale mantalei timp de miliarde de ani”, a declarat Schouten.
Găsirea unui motiv solid care să explice descoperirea va necesita probabil noi moduri de gândire cu privire la modul în care diferite tipuri de unde traversează Pământul și la ceea ce aceste informații spun despre structura și activitatea mantalei.
O realitate în oglindă
Lumea în care trăim ar putea avea o corespondenţă într-un univers paralel, într-o realitate în oglindă ascunsă într-o lume subterană, în care timpul se scurge altfel decât îl percepem noi.
Este concluzia unui studiu realizat de cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din California şi Institutul de Tehnologie din Massachusetts.
Fizicienii Sean Carroll (CIT) şi Alan Guth (MIT) afirmă că, în urma testelor făcute pe laborator privind comportamentul particulelor atomice, a reieşit un model care demonstrază că, în momentul Big Bang, care a creat universul în care trăim, acum 14 miliarde de ani, am avut de-a face, de fapt, cu formarea a două universuri paralele, în care gravitaţia se comportă total diferit.
Într-un articol publicat în revista New Scientist, citat de GadgetReport.ro, aceştia afirmă că modelul ar putea explica de ce legile clasice ale fizicii, aşa cum le percepem în prezent, determină erori de apreciere în cazul analizei fenomenelor astronomice.
Afirmaţiile celor doi cercetători vin să confirme o teorie mai veche, care susţine că, în momentul Bing Bang-ului, timpul, aşa cum îl percepem noi, a căpătat două sensuri diferite. În 1927, astrofizicianul britanic Arthur Eddington lansa, în premieră, această teorie, a relativităţii timpului.
Ceva se mișcă în interiorul Pământului! Experții caută explicații
Timpul nu este ceva care să fi existat înainte de Big Bang
“Timpul nu este ceva care să fi existat înainte de Big Bang, sau cel puţin nu în forma în care îl percepem noi”, a declarat fizicianul Julian Barbour, de la Universitatea din Oxford.
“Modul în care curge timpul trebuie corelat cu ce s-a întâmplat în Univers. Dacă noi îl privim într-un anumit fel, este absolut normal ca acesta să fie perceput altfel, dacă este privit din altă perspectivă”, susţine expertul, un adept al teoriei existenţei universelor paralele.
Julian Barbour si colegii săi au publicat în 2014 un studiu în care au afirmat că timpul este guvernat în primul rând de gravitaţie, mai degrabă decât de termodinamică.
Teoria existenţei unui univers paralel, în care timpul are alte conotaţii, este unul dintre subiectele predilecte ale susţinătorilor existenţei extratereştrilor care afirmă că aceştia ar veni dintr-un univers paralel, printr-un fel de porţi spaţio-temporale. Unii spun că ar fi vorba de găurile negre, a căror existenţă a fost demonstrată ştiinţific.