Secole de-a rândul, educația școlară ne-a învățat o „axiomă” simplă, moștenită încă de la Aristotel: oamenii interacționează cu lumea prin văz, auz, miros, gust și pipăit. Totuși, un nou val de cercetări în neuroștiințe demontează această teorie învechită, sugerând că realitatea noastră senzorială este infinit mai complexă. Potrivit unui studiu recent popularizat de ScienceDaily, experții estimează acum că ființa umană dispune de un arsenal senzorial mult mai vast, ce ar putea număra între 22 și 33 de simțuri distincte.
O rețea invizibilă de percepții
Ideea centrală a noii paradigme științifice este că nu experimentăm lumea fragmentat, prin canale separate, ci printr-un flux continuu și amestecat de informații. Barry Smith, directorul Institutului de Filosofie din cadrul Universității din Londra, explică faptul că tot ceea ce percepem este rezultatul unei colaborări invizibile între simțuri. De exemplu, mirosul șamponului poate modifica felul în care percepem textura părului (făcându-l să pară mai mătăsos), iar sunetul ambiental dintr-un avion poate altera gustul mâncării.
Această interconectare, denumită percepție multisenzorială, este motivul pentru care rutina zilnică este mult mai bogată decât realizăm. De la senzația de „moale” a alimentelor în mână până la tensiunea musculară pe care o simțim dimineața, creierul procesează constant date care nu se încadrează în cele cinci categorii clasice.
Simțurile pe care nu știai că le ai
Pe lângă celebrele cinci, cercetătorii identifică acum mecanisme biologice specifice care merită statutul de „simț„. Printre cele mai importante se numără propriocepția – capacitatea de a ști exact unde se află membrele tale în spațiu fără a le privi. Fără acest simț, nu am putea merge pe întuneric sau duce lingura la gură fără să ne uităm la ea.
Un alt exemplu fascinant este interocepția, simțul care ne informează despre starea internă a corpului, de la creșterea ritmului cardiac până la senzația de foame. Mai mult, oamenii de știință discută despre „simțul agenției” (sentimentul că noi suntem cei care ne mișcăm propriile membre) și „simțul proprietății” asupra corpului, ambele putând fi afectate grav în cazul unor accidente vasculare cerebrale. Chiar și echilibrul este, de fapt, un „super-simț” care combină informații de la sistemul vestibular din urechea internă cu date vizuale și proprioceptive.
Revoluție în medicină. Senzorii care va simți cancerul din corpul uman, la nivel celular
Gustul: O iluzie creată de nas
Poate cea mai surprinzătoare revelație pentru publicul larg este demitizarea gustului. Ceea ce numim „savoare” este, în realitate, o construcție mentală complexă. Limba umană poate detecta doar câteva elemente de bază: sărat, dulce, acru, amar și umami. Nu există receptori pentru „aromă de zmeură” sau „mentă”. Aici intervine mirosul, care, printr-un proces numit olfacție retronazală (mirosul care urcă dinspre gură spre nas în timp ce mestecăm), contribuie decisiv la ceea ce percepem drept gust.
Chiar și auzul joacă un rol în gastronomie. Studiile au arătat că zgomotul alb puternic, cum ar fi cel din cabina unui avion, suprimă percepția gusturilor dulce și sărat, dar nu afectează umami. Acesta este motivul științific pentru care sucul de roșii (bogat în umami) pare mult mai delicios la 10.000 de metri altitudine decât la sol.
Iluziile care trădează realitatea
Pentru a demonstra această complexitate, cercetătorii folosesc adesea iluzii senzoriale. Un experiment simplu implică ridicarea a trei obiecte de dimensiuni diferite, dar cu aceeași greutate. Creierul nostru, bazându-se pe așteptările vizuale, ne va păcăli să credem că obiectul cel mai mic este cel mai greu, deoarece anticipăm că obiectele mari ar trebui să cântărească mai mult.
Această nouă înțelegere a simțurilor deschide uși nu doar în medicină și psihologie, ci și în design și experiențe culinare, demonstrând că felul în care „simțim” lumea este o simfonie biologică mult mai sofisticată decât ne-am imaginat vreodată.
Tu ai auzit de umami? Expertii spun ca poate fi tradus prin „al cincilea gust”
