O ciupercă cu o reputație sinistră, considerată de unii a fi sursa din spatele legendarului „blestem al faraonului” care ar fi cauzat moartea mai multor arheologi ce au excavat mormântul lui Tutankhamon, a primit o reabilitare spectaculoasă din partea științei. Într-un studiu revoluționar, cercetători de la Universitatea din Pennsylvania (UPenn) au descoperit că acest microorganism, Aspergillus flavus, deține proprietăți anticancerigene puternice, deschizând calea către noi și eficiente tratamente pentru leucemie.
De la blestem la leac – O reputație reinventată
Legenda „blestemului faraonului” a apărut după ce mai mulți membri ai echipei care a deschis mormântul lui Tutankhamon în 1922 au murit în anii următori în circumstanțe considerate misterioase. O explicație științifică plauzibilă a fost că sporii unor ciuperci antice, precum Aspergillus flavus, sigilați în mormânt timp de milenii, ar fi putut provoca infecții severe la persoanele expuse. Acum, însă, aceeași ciupercă notorie se dovedește a fi o sursă de speranță.
„Natura ne-a oferit această farmacie incredibilă,” a declarat Sherry Gao, autoarea principală a studiului și profesor asociat la UPenn. „Depinde de noi să-i descoperim secretele. Ca ingineri, suntem entuziasmați să continuăm să explorăm, să învățăm de la natură și să folosim aceste cunoștințe pentru a proiecta soluții mai bune.”
Farmacia naturii – Descoperirea asperigimicinelor
Echipa de la UPenn nu a fost interesată de trecutul legendar al ciupercii, ci de potențialul său chimic. Din A. flavus, cercetătorii au extras și au purificat o nouă clasă de molecule, pe care le-au numit asperigimicine. Acestea fac parte dintr-un grup de compuși cunoscuți ca peptide ribozomale sintetizate și modificate post-translațional (RiPPs) – molecule complexe a căror sinteză, deși dificilă, le conferă o bioactivitate remarcabilă, conform primului autor al studiului, Qiuyue Nie.
Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât, deși mii de RiPPs au fost identificate în bacterii, ele sunt considerate rare în fungi. „Chiar dacă au fost găsite doar câteva, aproape toate au o bioactivitate puternică,” spune Nie. „Aceasta este o regiune neexplorată cu un potențial extraordinar.”
Un mecanism de acțiune precis și letal pentru celulele canceroase
În testele de laborator, medicamentul bio-proiectat pe baza acestor compuși s-a dovedit a fi la fel de eficient în oprirea proliferării celulare ca medicamentele actuale aprobate de FDA pentru tratarea leucemiei. Mecanismul de acțiune este unul precis și inteligent. Oamenii de știință au descoperit că o anumită genă, SLC46A3, acționează ca o „poartă de acces” în celulele leucemice, permițând asperigimicinelor să pătrundă în masă.
Odată ajunse în interior, compușii acționează direct asupra procesului de diviziune celulară. „Celulele canceroase se divid necontrolat,” explică Gao. „Acești compuși blochează formarea microtubulilor, care sunt esențiali pentru diviziunea celulară.” Microtubulii formează „scheletul” intern al celulei, necesar pentru a separa corect cromozomii atunci când o celulă se multiplică. Prin blocarea acestui proces, medicamentul oprește în mod eficient înmulțirea celulelor canceroase.
O țintă specifică – Promisiunea unei terapii inteligente
Poate cel mai promițător aspect al descoperirii este specificitatea sa ridicată. În mod interesant, asperigimicinele au avut acest efect distructiv doar asupra celulelor de leucemie, fără a afecta în același mod celulele testate de cancer mamar, hepatic sau pulmonar. Această specificitate este Sfântul Graal al oncologiei moderne. Spre deosebire de chimioterapia clasică, care acționează ca un „bombardament total” ce distruge atât celulele canceroase, cât și pe cele sănătoase, o terapie țintită promite o eficiență mai mare cu efecte secundare mult reduse.
Un drum lung de la laborator la pacient
Ca în cazul oricărei descoperiri medicale fundamentale, este important de menționat că drumul de la rezultatele de laborator la un tratament disponibil pentru pacienți este unul lung. Studiul are limitările sale: a fost realizat pe modele de laborator, nu pe subiecți umani, mecanismul exact al selectivității nu este pe deplin înțeles, iar efectele pe termen lung nu au fost evaluate. De asemenea, studiul a fost finanțat de compania StellaLife, ceea ce, deși nu invalidează datele publicate în prestigiosul jurnal Nature Chemical Biology, reprezintă un factor de luat în considerare.
Următorul pas esențial, conform cercetătorilor, este testarea acestor compuși noi pe un model animal. Doar dacă rezultatele vor fi promițătoare, se va putea deschide calea către studiile clinice pe oameni, un proces care poate dura mulți ani.
