În lumea complexă a finanțelor internaționale, statele sunt evaluate și notate în permanență, asemenea unor persoane care solicită un credit bancar. Aceste „note”, cunoscute sub numele de ratinguri de credit suveran, determină gradul de încredere pe care investitorii îl au în capacitatea unei țări de a-și plăti datoriile. Trecerea sub o anumită linie de demarcație plasează o țară în categoria „speculativă”, cunoscută informal și mult mai dur în limbajul pieței drept categoria „junk” (gunoi). A ajunge în această categorie nu este doar o problemă de imagine, ci un eveniment cu consecințe economice severe și directe asupra vieții cetățenilor.
Cine dă notele? Rolul marilor agenții de rating
Principalii arbitri ai sănătății financiare a unei țări sunt cele trei mari agenții de rating internaționale: Standard & Poor’s (S&P), Moody’s și Fitch Ratings. Acestea analizează o multitudine de factori – de la stabilitatea politică, datoria publică și deficitul bugetar, până la perspectivele de creștere economică și rezervele valutare – pentru a evalua riscul ca un stat să nu își poată onora plățile pentru obligațiunile guvernamentale pe care le emite.
Ratingurile sunt exprimate printr-un sistem de litere. Linia de demarcație critică se află între ratingul „investment grade” (recomandat pentru investiții) și cel „speculative grade” (nerecomandat investițiilor, sau „junk”). La S&P și Fitch, această linie este trasată sub ratingul „BBB-„, în timp ce la Moody’s, pragul este „Baa3”. Orice rating aflat sub acest nivel plasează datoria suverană a unei țări în categoria „junk”.
Consecințele dure ale unui statut „Nerecomandat investițiilor”
Odată ce o țară este retrogradată în categoria speculativă, se declanșează o serie de efecte economice negative în lanț:
Creșterea costurilor de împrumut: Aceasta este cea mai directă consecință. Pentru a se mai putea împrumuta, statul respectiv va trebui să ofere investitorilor dobânzi mult mai mari pentru a compensa riscul crescut de neplată. Acești bani, plătiți în plus la dobânzi, sunt bani care nu mai pot fi folosiți pentru investiții în spitale, școli, autostrăzi sau pentru majorarea pensiilor și salariilor.
Fuga capitalului: Multe dintre cele mai mari fonduri de investiții din lume (precum fondurile de pensii sau companiile de asigurări) au mandate stricte care le interzic să dețină în portofoliu obligațiuni cu rating „junk”. O retrogradare le forțează să vândă masiv obligațiunile acelei țări, ceea ce duce la o ieșire bruscă de capital, la deprecierea monedei naționale și la creșterea inflației.
Scăderea investițiilor străine directe: Un rating de tip „junk” semnalează un mediu economic instabil, descurajând companiile străine să mai investească în construcția de fabrici sau în dezvoltarea de afaceri în țara respectivă, ceea ce afectează crearea de locuri de muncă și creșterea economică pe termen lung.
Harta riscului: Ce țări se află în categoria „Junk”?
Lista țărilor cu rating speculativ este dinamică, reflectând crizele economice și politice de la nivel global. În general, în această categorie se regăsesc state care se confruntă cu datorii publice foarte mari, cu instabilitate politică, cu inflație galopantă sau cu deficite structurale majore. Printre exemplele frecvente din ultimii ani se numără țări precum Turcia, Egipt, Pakistan, Argentina, Nigeria sau Kenya. De asemenea, țări supuse unor sancțiuni internaționale severe, precum Rusia, sunt plasate adânc în această categorie.
Unde se află România? O poziție vulnerabilă
Pentru România, acest subiect are o relevanță deosebită. În prezent, țara noastră este evaluată de toate cele trei mari agenții de rating la cel mai de jos nivel al categoriei „investment grade” (BBB- la S&P și Fitch, Baa3 la Moody’s). Ne aflăm, practic, „la un singur pas” de a cădea în categoria speculativă „junk”.
Agenția Fitch urmează să evalueze România la începutul lunii august și există riscul să fim retrogradați la Junk.
Dacă se va întâmpla acest lucru, nu este exclus ca euro să treacă de 6 lei, dobânzile la credite să explodeze iar inflația să treacă de 2 cifre.
Menținerea acestui rating este un obiectiv strategic fundamental pentru stabilitatea economică a României. O eventuală retrogradare ar duce la scumpirea imediată și semnificativă a creditelor de care statul român are nevoie pentru a-și finanța deficitul și pentru a refinanța datoriile mai vechi, cu un impact direct asupra bugetului public și, în final, asupra fiecărui cetățean.
