Despre cum pornește inflamația se știe de zeci de ani aproape totul. Despre cum se oprește, mult mai puțin. Un studiu realizat la University College London aduce acum o piesă importantă din acest mecanism și o leagă direct de inflamația cronică.
Rezultatele au fost publicate în revista Nature Communications și au fost prezentate public de UCL pe 12 septembrie 2026. Cercetarea a fost făcută integral pe voluntari umani, nu pe animale, ceea ce îi crește relevanța clinică.
Frâna naturală a sistemului imunitar
Inflamația este una dintre cele mai importante reacții de apărare ale organismului. Ajută la lupta cu infecțiile și la repararea țesuturilor lovite.
Problema apare când răspunsul rămâne activ prea mult timp. Atunci începe să atace țesutul sănătos și contribuie la boli precum artrita, afecțiunile cardiace sau diabetul.
Echipa de la UCL a identificat un grup de molecule mici, derivate din grăsimi, numite epoxi-oxilipine. Potrivit cercetătorilor, ele funcționează ca niște frâne naturale ale sistemului imunitar.
Rolul lor concret este să împiedice înmulțirea excesivă a monocitelor intermediare. Acest tip de globulă albă ajută la vindecare pe termen scurt. Dacă se acumulează sau rămâne activ prea mult, întreține inflamația.
Cum a fost testat mecanismul pe oameni
Protocolul a fost neobișnuit prin simplitatea lui. Voluntarilor sănătoși le-a fost injectată în antebraț o cantitate minusculă de bacterii E. coli inactivate cu radiație ultravioletă.
Bacteriile nu mai erau viabile, deci nu puteau provoca o infecție. Declanșau însă un răspuns inflamator temporar, cu durere, roșeață, căldură locală și umflătură.
Participanții au fost împărțiți în două brațe de studiu. Fiecare braț a avut 24 de voluntari, dintre care 12 tratați și 12 cu placebo.
Medicamentul folosit se numește GSK2256294. Acesta blochează o enzimă cunoscută drept hidrolaza epoxidică solubilă, prescurtat sEH. În mod normal, sEH descompune epoxi-oxilipinele, așa că blocarea ei lasă mai multe molecule protectoare în circulație.
În brațul profilactic, doza a fost administrată cu două ore înainte de declanșarea inflamației. În brațul terapeutic, medicamentul a fost dat la patru ore după apariția reacției, mai aproape de felul în care ar fi folosit în practică.
Durerea a trecut mai repede
Cele două abordări au dat rezultate asemănătoare. Blocarea enzimei sEH a crescut nivelul de epoxi-oxilipine, a grăbit dispariția durerii și a redus puternic numărul monocitelor intermediare.
Scăderea a fost observată atât în sânge, cât și în țesutul din zona injecției. Aceste celule sunt asociate cu inflamația persistentă și cu progresia bolilor inflamatorii.
Un detaliu merită subliniat. Tratamentul nu a schimbat semnificativ semnele exterioare, adică roșeața și umflătura. Autorii interpretează asta ca un semn că medicamentul acționează pe procese imunitare de profunzime, chiar și când simptomele vizibile rămân la fel.
Ce se întâmplă la nivel molecular
Cercetătorii au mers apoi un pas mai departe. Au descoperit că o anumită epoxi-oxilipină, notată 12,13-EpOME, pare să suprime o cale de semnalizare numită p38 MAPK.
Această cale contribuie la transformarea monocitelor în forma intermediară, cea legată de activitatea inflamatorie prelungită. Mecanismul a fost confirmat în experimente de laborator și la voluntari care au primit un medicament ce blochează direct p38.
Dr. Olivia Bracken, primul autor al studiului, de la Departamentul de Îmbătrânire, Reumatologie și Medicină Regenerativă al UCL, a declarat: „Descoperirile noastre scot la lumină o cale naturală care limitează expansiunea dăunătoare a celulelor imunitare și ajută la calmarea mai rapidă a inflamației.”
Ea a adăugat, potrivit comunicatului UCL: „Țintirea acestui mecanism ar putea duce la tratamente mai sigure, care restabilesc echilibrul imunitar fără să suprime imunitatea în ansamblu.”
Ce înseamnă asta pentru inflamația cronică
Majoritatea tratamentelor actuale pentru bolile inflamatorii și autoimune funcționează prin suprimarea unor părți din sistemul imunitar. Efectul asupra inflamației este real, dar prețul este o capacitate de apărare mai slabă.
Calea descrisă în noul studiu propune altă strategie. În loc să oprească răspunsul imunitar, îl întărește pe cel de stingere, pe care organismul îl folosește oricum.
Profesorul Derek Gilroy, de la Divizia de Medicină a UCL și autor corespondent, a explicat: „Acesta este primul studiu care cartografiază activitatea epoxi-oxilipinelor la oameni, în timpul inflamației.”
El a mai spus că medicamentul folosit este deja potrivit pentru uz uman și ar putea fi reorientat spre tratarea episoadelor acute din bolile inflamatorii cronice, un domeniu în care opțiunile eficiente lipsesc în prezent.
De ce contează epoxi-oxilipinele
Interesul pentru aceste molecule a venit din studii anterioare pe animale, care sugerau un efect de reducere a inflamației și a durerii. Rolul lor la oameni rămăsese însă neclar.
Comparativ cu histamina sau cu citokinele, epoxi-oxilipinele fac parte dintr-un sistem de semnalizare mult mai puțin explorat. Ipoteza cercetătorilor era că această cale ajută organismul să treacă din faza de luptă în faza de refacere.
Noul studiu oferă primele dovezi directe la om în sprijinul ideii.
Pasul următor: artrita reumatoidă
Rezultatele deschid drumul unor studii clinice cu inhibitori de sEH în afecțiuni inflamatorii cronice, inclusiv artrita reumatoidă și bolile cardiovasculare.
Dr. Bracken a dat un exemplu concret. Inhibitorii de sEH ar putea fi testați alături de medicamentele existente, ca să se verifice dacă pot preveni sau încetini distrugerea articulațiilor.
Artrita reumatoidă este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă țesutul din jurul articulațiilor. Provoacă durere, umflături, rigiditate și, în timp, leziuni permanente.
Dr. Caroline Aylott, responsabilă de cercetare la Arthritis UK, a comentat: „Durerea din artrită ne afectează felul în care ne mișcăm, gândim, dormim și simțim.” Organizația a finanțat studiul și speră ca rezultatele să conducă la noi opțiuni de control al durerii.
La cercetare au participat, pe lângă UCL, echipe de la King’s College London, Universitatea Oxford, Queen Mary University of London și National Institute of Environmental Health Sciences din Statele Unite.
Surse: comunicatul de presă a fost publicat de University College London și preluat de ScienceDaily; studiul integral, „Epoxy-oxylipins direct monocyte fate in inflammatory resolution in humans”, este disponibil în Nature Communications (DOI 10.1038/s41467-025-67961-5).
Citește și: Un studiu leagă extractul de cacao de încetinirea inflamației cronice | Consumul excesiv de sare provoacă inflamație cerebrală | Sistemul imunitar al creierului se schimbă după 50 de ani | Postul intermitent reduce durerea cronică printr-o singură bacterie din intestin
