Craterul Batagayka, supranumit “Poarta Iadului“, se extinde îngrijorător

Craterul Batagayka din regiunea arctică din Siberia a ajuns la un diametru de 1 kilometru și se extinde, îngrijorător, cu până la 14 metri pe an. Potrivit experților, fenomenul “Poarta Iadului“  ia amploare pe fondul schimbărilor climatice.

Cercetătorul Frank Guenther, din cadrul Universității din Potsdam, a declarant că în această vară s-au înregistrat temperaturi record în Siberia, pe fondul unui val de căldură care alimentează unele dintre cele mai grave incendii de vegetație din această zonă.

Potrivit înregistrărilor meteorologice, în luna iulie, valorile au ajuns și la 38 de grade Celsius, iar oamenii de știință prognozează temperaturi record în Siberia.

„Ceea ce este îngrijorător este faptul că Arctica se încălzeşte mai repede decât restul lumii”, a declarat Carlo Buontempo, directorul Serviciului pentru Schimbări Climatice din cadrul Copernicus.

Temperaturile neobișnuite au determinat dezghețarea permafrostrului, în care se găsesc 1.500 de miliarde de tone de dioxid de carbon. Valoare este dublă față de ce se găsește acum în atmosferă. Cercetătorul Frank Guenther, din cadrul Universității din Potsdam, a explicat că, începând cu anul 2016, această rată de extindere a crescut de la 10 metri până la 14 metri pe an.

Potrivit înregistrărilor meteorologice, în luna iulie, valorile au ajuns și la 38 de grade Celsius, iar oamenii de știință prognozează temperaturi record în Siberia.

Copernicus, programul Uniunii Europene pentru monitorizarea mediului, a precizat că temperaturile în Siberia Arctică au crescut în medie pe parcursul lunii iunie cu peste 5 grade Celsius în comparaţie cu valorile normale.

Craterul Batagaika este situat în Siberia, la aproximativ 660 km nord-est de capitala regiunii Yakutsk, loc vecin cu satul Batagai, în districtul Verkhoyansk.

Momentul declanşator care a condus la formarea craterului este considerat anul 1960. Ca urmare a despăduririi rapide, solul nu a mai fost umbrit de copaci vara, așa că lumina soarelui încălzea încet pământul. Totodată, nemaiexistând evapotranspiraţia copacilor, suprafața s-a răcit. Această combinaţie de lipsă a umbrei şi lipsă a transpiraţiei a dus la o încălzire a suprafeţei pământului. Stratul de sol apropiat permafrostului a început să se încălzească şi permafrostul în sine a început să se dezgheţe. Odată acest proces fiind început şi gheaţa fiind expusă la temperaturi în creștere, fenomenul s-a amplificat.

Craterul Batagaika deschide o vastă zonă de permafrost anterior îngropat, parte din el format cu multe mii de ani în urmă.

Cercetătorii consideră că gheața și solul expuse de-a lungul marginilor craterului pot rezista până la 200.000 de ani de istorie geologică și biologică.

Batagaika a scos la lumină o serie de animale, unele care vor începe să crească, precum în anii timpurii ai lui 1980 când au apărut din solul dezgheţat specii ca Equus lenensis (un cal din Pleistocen) and Bison priscus (bizonul preistoric de stepă) precum și rămăşiţele leilor şi lupilor absorbite de peşteri.