Istoria Bucureştiului este plină de poveşti fascinante. În locurile în care acum ieşim la masă, la restaurant, sau în club, acum câteva sute de ani se întâmplau chestii cu adevărat inedite, demne de scenariu de film.
Ştiaţi, de exemplu, că actuala stradă Şelari, din Centrul Vechi, era comparată, înaintea Primului Război Mondial, cu celebrul Cartier Roşu din Amsterdam? Cronicile vremii relatează că pe această stradă, ce şi-a primit numele de la negustorii care vindeau şei şi alte obiecte de harnaşament, existau cele mai faimoase bordeluri din România.
Erau câteva stabilimente ale căror notorietate ajunsese până şi-n străinătate, la Viena şi Paris, mulţi dintre străini venind aici mânaţi de poveştile despre frumuseţea şi farmecul româncelor fierbinţi.
Cronicarii vremii spun că în bordelurile de pe Şelari puteai vedea inclusiv “creaturi ale Diavolului”, fete de culoare aduse de proxeneţii turci de la Istanbul.
Casele de toleranţă aveau, la fel ca cele din Amsterdam, un felinar roşu la intrare. Clienţi le erau mai toţi cei cu dare de mână, de la boieri la negustori, dar ar fi existat şi bordeluri ieftine, populare, în care vinul curgea în valuri, iar partidele de amor se plăteau, de multe ori în natură, cu făină de porumb, peşte şi brânză.
Bordelurile de pe Şelari au început, treptat, să dispară după Primul Război Mondial, autorităţile luând decizia de a le interzice pe motiv că afectează moralul public.
Multe dintre ele au continuat însă să funcţioneze clandestin, cronicile vremii vorbind şi de o expresie codificată pentru cei care căutau favoruri sexuale: “a te urca în şa”.