Cum au apărut numele care se termină în „escu”? Un mister românesc foarte interesant

Data: 19/04/2022 | Autor: .

Cum au apărut numele care se termină în „escu”? Un mister românesc foarte interesant

Ion Iliescu. Gică Popescu. Ion Dolănescu. Sunt doar câteva dintre românii cunoscuți a căror nume de familie se termină cu ,,escu’’. Potrivit cercetătorilor, în trecut astfel de nume aveau voie să le poarte numai oamenii importanți. Azi, sufixul „escu“ este brand românesc, precum terminația „ov“ sau „ski“ la slavi, particula „o“ la irlandezi sau „di“ la italieni

Tradiția numelor de familie cu terminația ,,escu’’ datează de 150 de ani, spun specialiștii. Sufixul ,escu’ a devenit un brand românesc în formarea numelor din nevoia societății de a identifica cetățenii altfel decât cu numele mic.

Asta după ce, în aproape toată istoria noastră, românii purtau nume mic și ulterior un al doilea nume asociat cu rudele sau locul de un de provin – Mihnea din Vale, Călin al lui Popa etc.

,,La noi, la români, la început exista tot sistemul numelui unic şi netransmisibil, iar oamenii se numeau simplu: Ion, Petru sau Gheorghe. Cu timpul însă, era tot mai dificilă individualizarea persoanelor ce purtau acelaşi nume”, susțin doctor Paraschi Peţu şi doctorand Marius Sorin Bozgan în lucrarea „Aproape totul despre nume“.

Astfel de soluții nu erau pur românești. Erau întâlnite în toată Europa, și chiar și în alte regiuni ale lumii.

Cele mai frecvente nume de familie din România

„De regulă, prenumele se alegea dintre numele sfinţilor, în timp ce numele a fost alcătuit în funcţie de împrejurări. Astfel, unele persoane şi-au luat ca nume pe acela al locului de origine, altele o poreclă, o profesie, nume de animale, păsări etc.(…). La noi, la români, la început exista tot sistemul numelui unic şi netransmisibil, iar oamenii se numeau simplu: Ion, Petru sau Gheorghe.

Cu timpul însă, era tot mai dificilă individualizarea persoanelor ce purtau acelaşi nume, astfel încât au început să se folosească formulele Ion fiullui Gheorghe, Petru fiul lui Stan”, afirmă experții.

În secolul al XVIII-lea au apărut primele inițiative de transcriere a numelor de familie, iar ,,escu’’ a apărut în analogie cu limba slavonă, folosită atunci. ,,Escu” însemna ,,fiul lui”. Experții spun că, la vremea respectivă, doar cei importanți sau bogați purtau astfel de nume.

„Sufixul românesc  -esc, -ească îl continuă pe cel latin -iscus, cu origini străvechi indo-europene (a  existat, se pare, și în limba traco-dacă, în paleoslavă etc.), având drept corespondențe romanice: în portugheză -esco, în spaniolă -isco, în italiană –esco, în sardă -iscu“ – spune Domniţa Tomescu, autoarea cărții Numele de persoană la români.

Ulterior, din secoliul XIX-lea, numele care se termină în „escu” au devenit tot mai folosite, ajungând un adevărat brand românesc.

Pe la 1820, de exemplu, ceata lui Negoiță Diaconul a întemeiat un sat, lângă Pucioasa. Așezarea s-a numit Diaconești (sufixul adjectival arată posesia, faptul că satul e al Diaconeștilor, care dețin pământul respectiv în comun). Pe la a treia generație, când s-a spart devălmășia, una dintre familiile componente și-a luat numele Diaconescu.

Cele mai frecvente nume de familie din România

1. POPA 163.391
2. POPESCU 122.449
3. RADU 115.162
4. POP 108.582
5. DUMITRU 94.276
6. STOICA 87.904
7. STAN 83.772
8. MIHAI 81.114
9. GHEORGHE 78.286
10. CONSTANTIN 74.620
11. MATEI 73.709
12. RUSU 72.538
13. ȘERBAN 69.376
14. CIOBANU 69.159
15. MARIN 69.126

Sursa: conform datelor Direcției pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.