Dacă mergi în oraş cu prietenii şi vrei să comanzi o băutură ceva mai deosebită, îţi recomandăm să încerci un cognac. Însă ai grijă cum îl bei! Ca să îi apreciezi cu adevărat savoarea, trebuie să respecţi câteva reguli simple. În timp ce îl pregăteşti, le poţi spune prietenilor istoria acestei băuturi. Sună interesant, nu-i aşa?
Cognac-ul este, la origine, un brandy inventat nu de francezi, aşa cum ai crede, ci de olandezi. Numele şi l-a căpătat de la la un orășel de pe râul Charente din sud-vestul Franței, aproape de Bordeaux. Producătorii din Cognac au perfecționat metoda olandeză, inventând dubla distilare și învechirea în butoaie de stejar.
Aşa s-a ajuns la băutura care de sute de ani este savurată de cunoscutori. În tot acest timp au apărut şi principalii producători, cei adevăraţi, precum Martell (1715), Rémy Martin(1724), Hennessy (1765) care au trecut la exporturi masive. Aşa s-a ajuns ca peste 90% din producția anuală de cognac să se bea în afara Franței.
Tradiţia spune că, pentru a putea primi denumirea oficială de cognac, acesta trebuie învechit în butoaie de stejar, cel puțin doi ani. Certificarea se acordă de Bureau National Interprofessionnel du Cognac.
Aşa că, atunci când vei vedea pe sticlă VS (Very Special) sau *** (trei stele), înseamnă că băutura are minim doi ani de vechime. La patru ani, indicativul este VSOP (Very Superior Old Pale), iar cele mai rafinate sunt XO (Extra Old), Extra sau Hors d’âge, de şase până la 10 ani.
Cum se bea cognacul ca să îi simţi savoarea? Ia un pahar “tulipe”, cel clasic cu burtă şi cu gura strâmtă, toarnă în el două-trei degete şi încălzeşte-l cu podul palmei, în timp ce îl amesteci, mişcănd paharul în sensul acelor de ceasornic. Îşi va elibera aromele. Trebuie să îl bei cu înghiţituri mici, plimbând băutura prin cerul gurii.
