Cercetătorii de la Școala de sănătate publică a Universității Brown au lansat un studiu care vine să ne lămurească dacă este sănătos să păstrăm legumele și fructele în pungi de plastic.
De zeci de ani, oamenii de știință știu că anumiți compuși prezenți în unele materiale plastice se pot scurge din ambalaje în alimente, ajungând să fie ingerați și absorbiți.
Bisfenolul A (BPA), de exemplu, a fost cunoscut încă din anii 1990 ca migrând de la ambalaj sau căptușeală la alimente și acumulându-se în organismele vii, inclusiv în oameni.
Unele studii au demonstrat că ingestia de BPA, care poate imita hormonul estrogen, poate avea efecte asupra sănătății.
Deși consecințele expunerii la niveluri scăzute de BPA sunt dezbătute, cercetări recente au identificat efecte cognitive și comportamentale asociate cu nivelurile găsite în alimente, în special la sugari și copii, spune Joe Braun, profesor de epidemiologie la Școala de sănătate publică a Universității Brown.
Ca răspuns la rezultatele cercetărilor, BPA a fost eliminat treptat din unele produse. De exemplu, acesta nu mai este utilizat în biberoane, în conformitate cu reglementările autorităților de sănătate publică.
Cu toate acestea, BPA apare încă în multe alte ambalaje alimentare, cum ar fi multe garnituri de conserve, iar studiile emergente indică faptul că compușii înlocuitori pot fi la fel de problematici.
Astfel de modele s-au repetat de mai multe ori de-a lungul istoriei sănătății mediului și epidemiologiei, notează Braun.
Adesea, substanțele chimice, cum ar fi pesticidele sau substanțele ignifuge, cunoscute ca fiind nocive, sunt înlocuite cu alternative odată ce au atras suficientă atenție negativă. Însă aceste înlocuitori nu sunt de obicei bine studiați și se pot dovedi la fel de dăunători. „În cadrul actual de reglementare, aceste substanțe [noi] nu sunt supuse multor teste pentru a se ști dacă sunt dăunătoare”, spune Braun.
Bisfenol A. Toxina care intră zilnic în corpul tău, fără să îți dai seama
Riscuri medicale
În afară de BPA, alte substanțe chimice precum ftalații (și alternativele lor) – utilizate ca înmuitori și plastifianți pentru a face materialele plastice dure mai flexibile – sunt cunoscute pentru faptul că provoacă probleme de sănătate, de la nașteri premature la creșterea riscului de astm și tulburări de neurodezvoltare, și se pot scurge în alimente din ambalaje. PFAS (aka substanțe chimice veșnice) sunt asociate cu un risc crescut de cancer și sunt, de asemenea, prezente în materiale plastice ca produs secundar de fabricație. Acestea ajung, de asemenea, în alimentele și băuturile depozitate în plastic.
Doza este un aspect esențial al evaluării riscului de expunere la substanțe chimice. Cantități foarte mici din unii compuși pot fi inofensive, în timp ce cantități mai mari pot declanșa boli. Cu toate acestea, este adesea dificil să se determine cu exactitate cât de mult dintr-un anumit compus provine din alimente și ambalaje față de o altă sursă, sau dacă cantitatea ingerată în mod regulat este suficientă pentru a declanșa probleme. Cu toate acestea, într-un studiu publicat în ianuarie în Journal of the Endocrine Society, oamenii de știință estimează că povara bolilor cauzate de expunerea la substanțele chimice nocive din plastic se ridică la sute de miliarde de dolari în costuri medicale pentru americani pe parcursul unui singur an.
Și mai îngrijorător: Mâna de substanțe chimice bine cunoscute este eclipsată de numărul compușilor prezenți în ambalajele din plastic pentru alimente, despre care știm mult mai puține, dar pe care totuși îi ingerăm din greșeală. Un amplu studiu de revizuire publicat la începutul acestei săptămâni în Journal of Exposure Science & Environmental Epidemiology a stabilit că mai mult de 3 500 de substanțe chimice găsite în ambalajele alimentare și în materialele de prelucrare au ajuns în organismul uman.
Cea mai mare parte a acestor compuși provin din contactul alimentelor cu materialele plastice, însă alte materiale, precum hârtia și cartonul reciclate, conțin, de asemenea, o mulțime de substanțe chimice despre care se știe că migrează în alimente, spune Jane Muncke, autorul principal al studiului, toxicolog de mediu și director general al organizației non-profit Food Packaging Forum.
Pericolul din cosmetice. Substanțele chimice toxice din produsele de îngrijire personală
Ce putem face?
Căldura, suprafața, durata contactului și chimia de bază sunt factori utili de luat în considerare atunci când alegeți cum să depozitați alimentele, spun cercetătorii.
În primul rând, nu încălziți mâncarea la microunde în recipiente de plastic.
„Temperaturile ridicate facilitează scurgerea substanțelor chimice și eliberarea de microplastice”, spune Martin Wagner, un biolog care studiază expunerea la plastic la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie.
Apoi, luați în considerare cantitatea relativă de alimente care intră în contact cu plasticul.
Lichidele, pulberile și cerealele au toate o suprafață mare de absorbție a substanțelor chimice, notează Muncke. Recipientele cu o singură porție au ca rezultat un raport mai mare între plastic și alimente, așa că este înțelept să optați pentru opțiunea vrac atunci când este posibil.
Iar alimentele depozitate în plastic timp de luni de zile sunt mai îngrijorătoare decât cele care stau în plastic peste noapte sau pentru câteva zile în frigider. Produsele neperisabile și alimentele de bază din cămară, cum ar fi făina, orezul și lichidele de gătit sunt mai bine păstrate pe termen lung în recipiente din sticlă, oțel inoxidabil sau ceramică, spune ea.
În sfârșit, alimentele bogate în grăsimi și acid pot extrage mai multe substanțe chimice dintr-un recipient de depozitare. Uleiurile, oțeturile, brânzeturile, sosul de roșii și sucurile sunt mai reactive și „pot fi un motor de migrare”, spune Muncke pentru Popular Science. Luați în considerare achiziționarea de versiuni ale acestor produse care nu vin în cutii de plastic sau căptușite cu plastic.
Pericolul din tigaia de Teflon! O simplă zgărietură poate provoca probleme mari