Cercetătorii din SUA au găsit dovezi despre ceea ce ar putea fi prima extincție în masă a vieţii de pe Pământ. De la explozia cambriană de acum 538,8 milioane de ani – o perioadă în care au fost create multe dintre animalele pe care le cunoaștem astăzi – cinci extincții în masă majore au redus biodiversitatea tuturor creaturilor mari și mici.
Cercetătorii din SUA au descoperit dovezi ale unui fenomen care a avut loc mai devreme, în urmă cu aproximativ 550 de milioane de ani, în timpul unei perioade cunoscute sub numele de Ediacaran.
Deși oceanele erau pline de câteva animale familiare, cum ar fi bureții și meduzele, cea mai mare parte a vieții din această perioadă timpurie a istoriei biologice ne-ar părea acum străină.
Multe dintre animale aveau corpuri moi. Unele arătau mai degrabă ca niște frunze de plante lipite pe loc. Altele aveau o formă de cochilie.
Ediacaran
Paleobiologul Scott Evans de la Virginia Tech și colegii săi au compilat date despre fosilele rare ale unor tipuri de animale datate în Ediacaran.
Deoarece părțile mai moi ale corpului nu se fosilizează la fel de ușor ca părțile mai dure și mai mineralizate ale anatomiei, cercetătorii au suspectat de obicei că absența relativă a animalelor cu corpuri moi în etapele ulterioare ale Ediacaranului este pur și simplu rezultatul unui eșec de conservare.
Înregistrările fosilelor la nivel mondial indică însă altceva.
Dinozaurul de lângă piramide. O descoperire incredibilă în Egipt
Echipa a constatat că a existat o creștere generală a biodiversității între etapele timpurii și medii ale Ediacaranului, cunoscute sub numele de etapele Avalon (acum 575 până la 560 milioane de ani) și Marea Albă (acum 560 până la 550 milioane de ani).
Două perioade de timp
„Am constatat diferențe semnificative în ceea ce privește modul de hrănire, obiceiurile de viață, nivelul ecologic și dimensiunea maximă a corpului între ansamblurile Avalon și Marea Albă”, scrie echipa în lucrarea lor.
Între aceste două perioade de timp, au apărut mai multe animale mobile mai mici care se hrăneau cu covoarele microbiene care dominau fundul mării. Anterior, multe dintre animale erau hrănitori de filtrare blocați pe loc (sesile).
Modurile de hrănire nu s-au schimbat în acest fel între Marea Albă și ultima etapă, cunoscută sub numele de Nama (550-539 milioane de ani în urmă). Dimpotrivă, un procent uluitor de 80% din specii par să fi dispărut între aceste două etape ale Ediacaranului.
Cercetările anterioare au sugerat că acest declin ar fi putut fi rezultatul animalelor care au săpat sau au lăsat urme de fosile, care au modificat profund mediul și au înlocuit încet-încet filtratorii sesili. Aceste noi dovezi sugerează că nu a fost așa.
Avertisment tulburător: Pământul se îndreaptă spre cea de-a 6-a extincție în masă!
Prima extincţie în masa pe Pământ
„Scăderea diversității între aceste ansambluri indică un eveniment de extincție, procentul de genuri pierdute fiind comparabil cu cel înregistrat de nevertebratele marine în timpul celor „5 mari” extincții în masă”, scriu Evans și colegii săi.
Multe dintre animalele din Marea Albă care au supraviețuit evenimentului de extincție și au rămas în perioada Nama erau organisme mari, cu un raport mare între suprafață și volum. Acesta ar putea fi un semn că aceste animale se adaptau pentru a face față unei reduceri a oxigenului oceanic.
„Prin maximizarea proporțiilor relative ale celulelor în contact direct cu apa de mare, taxonii cu suprafață mare ar fi fost comparativ mai bine adaptați pentru a supraviețui în medii cu conținut scăzut de oxigen”, explică echipa.
Există, de asemenea, dovezi geochimice recente care susțin această idee, un studiu din 2018 găsind semne de anoxie oceanică extinsă care acoperea mai mult de 20% din fundul mării la sfârșitul Ediacaranului.
„Astfel, datele noastre susțin o legătură între rotația biotică din Ediacaran și schimbările de mediu, similară cu alte extincții în masă majore din registrul geologic”, conchide echipa.
Misiunea Dimorphos! Asteoridul de dimensiunea unei piramide, deviat
