Descoperiri arheologice recente în anticul oraș Megiddo din Israel, identificat în tradiția biblică drept locul bătăliei finale de la Armaghedon, aduc dovezi suplimentare care susțin narațiunea biblică despre o confruntare militară semnificativă petrecută acum peste 2.600 de ani. Cercetătorii au descoperit indicii care atestă prezența atât a unui rege israelit, cât și a unui faraon egiptean în această locație strategică.
Megiddo, situat în nordul Israelului, deține o importanță crucială atât din punct de vedere istoric, cât și religios.
Datorită poziției sale strategice care controla importante rute comerciale antice, a fost scena multor bătălii de-a lungul istoriei.
În tradiția iudeo-creștină, este identificat ca fiind câmpul de luptă final, Armaghedon, menționat în Cartea Apocalipsei din Noul Testament, unde se va desfășura bătălia decisivă dintre forțele binelui și ale răului.
Potrivit relatărilor din Biblia ebraică (care formează și Vechiul Testament creștin, deși cu o structură și colecție de cărți ușor diferite), în anul 609 î.Hr., regele Iosia al Regatului Iuda a intrat în conflict cu armata faraonului egiptean Necho al II-lea la Megiddo.
Contextul acestei confruntări este complex. Faraonul Necho al II-lea conducea o armată spre nord, probabil pentru a sprijini Imperiul Asirian aflat în declin împotriva ascensiunii Imperiului Babilonian. Regele Iosia, din motive care sunt încă dezbătute de istorici (posibil o încercare de a afirma independența Regatului Iuda sau o alianță cu babilonienii), a încercat să blocheze înaintarea armatei egiptene.
Enochiana, limba îngerilor. Au reușit oamenii să vorbească cu Dumnezeu?
Cartea a doua a Cronicilor din Biblie descrie această întâlnire ca pe o confruntare semnificativă, cu Iosia pierzându-și viața în luptă. Acest eveniment a avut un impact profund asupra Regatului Iuda și este adesea interpretat în contextul narativ biblic ca un moment tragic care a prefigurat evenimente ulterioare. Unii teologi văd în această bătălie o anticipare a conflictului final dintre Dumnezeu și Satana, menționat în Apocalipsă.
O descoperire incredibilă
Acum, cercetări arheologice recente aduc dovezi tangibile care susțin prezența egipteană la Megiddo în perioada respectivă. O analiză detaliată a fragmentelor de ceramică antică, descoperite în timpul săpăturilor arheologice la situl Megiddo, a relevat caracteristici specifice culturii materiale egiptene din secolul al VII-lea î.Hr. Aceste descoperiri sugerează că așezarea de la Megiddo a fost, într-adevăr, sub o anumită formă de control sau ocupare egipteană în acea perioadă.
Israel Finkelstein, un arheolog de renume de la Universitatea din Haifa și Universitatea din Tel Aviv, a condus expediția arheologică care a scos la lumină aceste dovezi cruciale. Expertiza sa în arheologia Levantului și în special în perioada biblică conferă o greutate semnificativă interpretării acestor descoperiri. Finkelstein afirmă că analiza ceramicii oferă o bază materială pentru a susține narațiunea biblică a prezenței egiptene la Megiddo în timpul confruntării dintre Iosia și Necho al II-lea.
Noi descoperiri arheologice
Aceste noi descoperiri arheologice nu doar că aduc o perspectivă mai clară asupra evenimentelor istorice descrise în Biblie, dar oferă și o înțelegere mai profundă a interacțiunilor geopolitice complexe dintre Regatul Iuda și Egipt în antichitate. Ele ilustrează modul în care arheologia poate contribui la elucidarea și contextualizarea textelor biblice, oferind o imagine mai nuanțată a trecutului.
Excavațiile de la Megiddo
Excavațiile de la Megiddo sunt în curs de desfășurare de aproximativ un secol, iar arheologii au scos la iveală peste 20 de straturi arheologice în această perioadă. Stratul cu fragmente de ceramică egipteană și greacă descris în ultimul studiu se numără printre mai multe straturi care datează din 732 î.Hr. sau mai târziu, când documentele istorice spun că Megiddo a fost cucerit de neo-asirieni sub conducerea regelui Tiglat-Pileser al III-lea. Conform Bibliei, regatul de nord al Israelului a fost cucerit de neoasirieni un deceniu mai târziu, după care cele 10 triburi ale Israelului (triburile pierdute) au fost expulzate de pe teritoriu.
Există o dezbatere între academicieni dacă întâlnirea dintre Josiah și Necho la Megiddo în 609 î.Hr. a fost de fapt o bătălie sau dacă Necho doar l-a executat acolo pe vasalul său Josiah ca pedeapsă pentru insubordonare. Deși Biblia nu spune că sudul regatului israelit al lui Iuda a fost confiscat de Egipt în acea perioadă, înregistrările istorice și arheologice arată că puterea neo-asirienilor în regiune a scăzut rapid după sosirea egiptenilor în 630 î.Hr.
Cartea Regilor
Istoricul Jacob Wright, profesor de Biblie ebraică la Universitatea Emory, a declarat pentru Live Science că s-ar putea ca Iosia să fi călătorit de la Ierusalim la Megiddo pentru a-și prezenta omagiile lui Necho, dar a fost executat acolo din motive care nu sunt clare. Wright a observat că Cartea Regilor spune doar că Iosia a călătorit la Megiddo și a fost „omorât” acolo, fără a menționa o bătălie.
Autorii noului studiu sunt, de asemenea, nesiguri cu privire la circumstanțele care au condus la execuția lui Josiah. Finkelstein a declarat că Josiah a fost considerat un rege excepțional de pios și nobil și că șocul veștii morții sale a jucat probabil un rol în profețiile care susțineau că Megiddo va fi locul Armaghedonului (apocalipsa finală). Probabil că avea sens, din perspectiva anticilor, să identifice locul în care a avut loc asasinarea lui Iosia ca fiind locul în care forțele binelui și ale răului (sau Dumnezeu și Diavolul) se vor confrunta la sfârșitul timpurilor.
Deocamdată, ceea ce se poate spune cu certitudine este că egiptenii au ocupat Megiddo în momentul în care Josiah și-a găsit sfârșitul, ceea ce reprezintă o descoperire semnificativă care susține, cel puțin parțial, relatările biblice ale evenimentelor antice.
OZN-urile și Biblia. Îngerii și legăturile de gradul III cu extratereștrii
Povestea giganților din antichitate. Mitul uriașilor, real sau pură fantezie?