Misterul civilizației Atlantida, ce datează de mii de ani, a oferit puține dovezi istorice. Dincolo de scrierile lui Platon, sunt puține vestigiile care sunt asociate cu fascinanta civilizației de acum câteva mii de ani. Nici până astăzi fascinantul continent dispărut nu a fost găsit de arheologi, fiind făcute speculaţii cu privire la locaţia sa, ce vizează o suprafaţă uriaşă, pornind din Irlanda şi până în Antarctica.
Dincolo de localizarea geografică, Atlantida a fost asociată cu puține artefacte descoperite de arheologi. Printre acestea, la loc de cinste, se află statuia Doamnei din Elche, un bust care fascinează cercetătorii de peste 100 de ani.
Un artefact uimitor
În 1897, pe o proprietate privată din L’Alcúdia, Valencia, Spania, arheologii au descoperit un artefact uimitor. Descoperirea era o statuie – un bust policromat al unui cap de femeie.
Se crede că datează din secolul al IV-lea î.Hr. Bustul înfățișează o femeie purtând o coafură elaborată. Considerat acum una dintre cele mai faimoase icoane din Spania, bustul este cunoscut sub numele de Doamna din Elche.
Se spune că un băiat de 14 ani a răsturnat o piatră când a dat peste bust.
Bustul prezintă capul, gâtul și umerii femeii, până la sâni. Cu toate acestea, este posibil ca bustul să fi făcut parte inițial dintr-o statuie mai mare, cu corpul întreg.
Coafura complexă are două spirale mari numite „rodetes” de o parte și de alta a capului și a feței. Se crede că aceasta era o coafură ceremonială și că femeia ar fi putut fi o preoteasă.
Coafura se întinde pe frunte cu un model de umflături în relief asemănătoare cu marmura. În fața urechilor atârnă piese asemănătoare unor fundițe, iar coliere elaborate îi împodobesc pieptul.
Fața femeii conține o privire inexpresivă și, atunci când a fost găsită, conținea urme de vopsea decorativă roșie, albă și albastră. Compoziția pietrei indică faptul că a fost sculptată în L’Alcúdia.
Originea sculpturii este un mister
Originea sculpturii Doamna din Elche este un mister și face obiectul unor dezbateri aprinse. Unii cercetători au sugerat că este iberică și ar putea fi legată de Tanit, zeița Cartaginei, în timp ce alții au sugerat că este o zeiță ce aparținea civilizației Atlantidei.
Caracteristicile neobișnuite ale sculpturii, cum ar fi capul aparent alungit și spirele de pe partea laterală a capului, au condus, de asemenea, la multe teorii alternative.
De exemplu, unii cercetători independenți au sugerat că bobinele nu fac parte dintr-o coafură unică, ci mai degrabă dintr-un tip de coif tehnologic care reflectă natura extrem de avansată a presupusei civilizații atlante.
Altfel spus, ar fi fost un fel de cască, în genul celei purtate de piloții de avioane. Să fie oare adevărat?
Există și alții care susțin că statuia nu merită atenția pe care o primește, deoarece este, de fapt, un fals. Istoricul de artă John F. Moffitt susține că forma ochilor și a nasului doamnei sunt „prea delicate pentru a fi fost sculptate în Spania precreștină”. Acest argument a fost respins de mulți alți cercetători, care văd bustul ca pe o mare realizare a civilizației iberice timpurii.
Disputele și teoriile referitoare la Doamna din Elche ilustrează importanța culturală a bustului. Fiind o celebră icoană antică a Spaniei, bustul reprezintă trecutul cultural al Spaniei. Fiecare școlar spaniol învață despre bust și despre poveștile din spatele preotesei.
Megalitul din Arabia Saudită, de 7 milioane de ani, care pare tăiat cu laserul
Misterul civilizației Atlantida
Filozoful grec Platon scrie despre Atlantida că a fost o mare civilizaţie din vest, care a cucerit partea de apus a Mării Mediterane. La apogeu, Atlantida a fost o glorioasă civilizaţie a bronzului, cu o uriaşă armată şi flotă, bogată în resurse naturale şi care a prosperat datorită relaţiilor comerciale cu alte naţiuni.
Nici până astăzi fascinantul continent dispărut nu a fost găsit de arheologi, fiind făcute speculaţii cu privire la locaţia sa, ce vizează o suprafaţă uriaşă, pornind din Irlanda şi până în Antarctica. Cel care a scris foarte mult despre Atlantida este filozoful grec Platon în lucrarea ”Timaios şi Critias”, ce se presupune că ar fi apărut în jurul anului 360 î.Hr, scrie Joel Levy în cartea ”Istorii pierdute”, apărută în 2009 la editura Allfa.
Filozoful grec descrie Atlantida ca pe o mare civilizaţie din vest, care a cucerit partea de apus a Mării Mediterane. Platon susţine că Atlantida ar fi avut o formă alungită de circa 700 de kilometric, cu un brâu muntos în jurul coastelor şi o întinsă câmpie centrală. Pe principalul vârf muntos din sud s-a construit un mare acropolis în jurul căruia a înflorit principalul oraş cetate.
Principalul oraş al Atlantidei era apărat de canale dispuse în cercuri concentrice, cu ziduri înalte care protejau zonele din cercurile intermediare. Atlanţii ar fi realizat un vast canal, ce lega mai multe canale mai mici cu oceanul în partea de sud, iar întregul comerţ al lumii în acea perioadă ar fi parcurs acest drum de apă, se menţionează în lucrarea ”Istorii pierdute”.
Platon vorbeşte şi despre apariţia Atlantidei, c e ar fi fost creată când zeii din Olimp şi-au împărţit lumea. Poseidon, zeul mării, şi-a însuşit-o şi a transformat-o aşa cum a crezut de cuviinţă. Odată cu creşterea prosperităţii, atlanţii au devenit din ce în ce mai corupţi moral, iar zeii au hotărât să îi distrugă, provocând un uriaş cutremur, care a scufundat Atlantida în adâncurile oceanului.
Orichalcum, o piesă de metal asociată Atlantidei, recuperată dintr-o epavă veche de 2.600 de ani
Un templu străvechi, găsit pe fundul mării. Legătura cu Atlantida
Arheologii au dezgropat rămășițele a două altare dintr-un templu nabatean, descoperite sub apă, pe fundul mării din Pozzuoli, Italia. Templul scufundat se crede că a fost cândva inima orașului Puteoli, un port comercial din zonă.
Cercetătorii susțin că rămășițele templului subacvatic datează cel mai probabil din prima jumătate a secolului I d.Hr. Altarele sunt similare cu un altar mare mai mare descoperit în aceeași zonă în 1965.
Se pare că la baza altarului ar avea inscripționat DVSARI SACRVM, sau „sacru pentru Dusares”.
Această inscripție este legată de Dusara, zeitatea principală a panteonului nabatean și un zeu care era unic pentru această religie.
Cercetătorii spun că partea superioară a altarelor găsite în templul subacvatic conține nișe votive, care inițial conțineau betyls, mici pietre sacre folosite ca efigii ale zeilor.
Panteonul nabatean era o religie aniconică, ceea ce înseamnă că nu includea nicio reprezentare figurativă.
În schimb, templul subacvatic ajută la demonstrarea modului în care panteonul se baza pe pietre în picioare și alte stele cultice pentru a reprezenta zeii venerați în cadrul acestuia.
Acest set de altare duce numărul total de descoperiri de origine nabateeană la un total de cinci în această zonă a orașului scufundat. De asemenea, este probabil să existe și alte vestigii localizate de-a lungul fundului mării.
Prezența acestui templu nabatean este cunoscută de ceva vreme. Cu toate acestea, arheologii nu reușiseră încă să definească cu exactitate locul în care se afla.
Odată cu această descoperire recentă, cercetătorii pot spune în sfârșit unde se afla exact templul și, probabil, pot înțelege mai multe despre modul în care poporul nabateu interacționa cu negustorii și localnicii din zonă.
Aceste tipuri de descoperiri sunt întotdeauna interesante, mai ales că cercetătorii continuă să caute drumul spre Atlantida, despre care se crede că încă există undeva acolo.
Un drum de acum 7000 de ani, descoperit în Marea Adriatică. Legătură cu Atlantida?