O stâncă masivă, situată în provincia la Al-Naslaa din Arabia Saudită, continuă să creeze controverse în lumea științifică. Megalitul, descoperit de Charles Huver în 1883, se remarcă prin faptul că prezintă o tăietură despre care experții spun că nu putea fi făcută decât cu un instrument extrem de sofisticat, precum un laser. Numai că stânca, ce prezintă și o serie de inscripții necunoscute, datează de acum 7 milioane de ani!
Stânca din Arabia Saudită este împărțită în două cu o precizie extremă și are simboluri necunoscute pe suprafața sa.
În plus, cele două pietre împărțite au reușit să rămână în picioare, perfect echilibrate, timp de milenii. Această incredibilă structură antică de piatră atrage mii de turiști în fiecare an, care vin la Al-Naslaa pentru a-i observa perfecțiunea și echilibrul.
Megalitul a fost descoperit de Charles Huver în 1883, iar de atunci, a fost subiectul unor dezbateri între experți, care împărtășesc opinii fascinante cu privire la originea sa.
O formațiune naturală?
Stânca este în echilibru perfect, susținută de două baze, iar totul indică faptul că, la un moment dat, este posibil să fi fost lucrată cu unelte extrem de precise.
Descoperirile arheologice recente arată că regiunea în care se află stânca a fost locuită încă din epoca bronzului, care datează din 3000 î.Hr. până în 1200 î.Hr. Megalitul ar avea însă o vechime de peste 7 milioane de ani.
În 2010, Comisia saudită pentru turism și patrimoniu național a anunțat descoperirea unei alte roci în apropiere de Tayma, cu o inscripție hieroglifică a faraonului Ramses al III-lea.
Pe baza acestei descoperiri, cercetătorii au emis ipoteza că Tayma ar fi putut face parte dintr-o importantă rută terestră între coasta Mării Roșii și Valea Nilului.
Unii cercetători sugerează explicații naturale pentru această tăietură misterioasă. Una dintre cele mai acceptate este aceea că, probabil urmare a unui cutremur, roca s-ar fi rupt în două.
Ceea ce este cert este că această tăietură extrem de precisă, care desparte cele două pietre, a ridicat întotdeauna mai multe întrebări decât răspunsuri.
Potrivit rapoartelor, cea mai veche mențiune a orașului oază apare sub numele de „Tiamat”, în inscripții asiriene datând din secolul al VIII-lea î.Hr. când oaza s-a transformat într-un oraș prosper, bogat în puțuri de apă și clădiri frumoase.
De asemenea, arheologii au descoperit inscripții cuneiforme, care ar putea data din secolul al VI-lea î.Hr. Interesant este că în această perioadă, regele babilonian Nabonidus s-a retras la Tayma în căutare de profeții, încredințând domnia Babilonului fiului său, Belșațar.
Regiunea este, de asemenea, bogată în istorie, fiind menționată de mai multe ori în Vechiul Testament, sub numele biblic de Tema, unul dintre fiii lui Ismael.
