Un nou studiu arheologic ar putea fi soluția finală la un mister vechi de zeci de ani: cum au reușit locuitorii indigeni din Rapa Nui să mute masivele statui Moai pe platformele lor ceremoniale, fără tehnologie modernă. Cercetătorii susțin că monoliții au fost, efectiv, „plimbați” în poziție verticală de un număr surprinzător de mic de oameni, folosind doar frânghii și o tehnică ingenioasă.
Studiul, publicat în Journal of Archaeological Science, folosește fizica, modelarea 3D și un experiment cu o replică în mărime naturală pentru a demonstra ipoteza.
Testul replicii: 18 oameni, 4,3 tone
Potrivit cercetătorilor, cheia mobilității statuilor constă în designul lor. Modelele 3D au arătat că monoliții aveau baze largi, în formă de D și erau ușor înclinați înainte. Aceste caracteristici ar fi facilitat mișcarea lor în zig-zag.
Echipa a testat teoria creând o replică de 4,35 tone. Cu doar 18 persoane care trăgeau de frânghii, ei au reușit să mute statuia pe o distanță de peste 90 de metri în doar 40 de minute.
„Odată ce reușești să o pui în mișcare, nu este deloc greu – oamenii trag doar cu un braț,” a explicat Carl Lipo, co-autor al studiului de la Universitatea Binghamton. „Această metodă conservă energia și statuia se mișcă foarte repede. Fizica are sens. Ceea ce am văzut experimental chiar funcționează. Și pe măsură ce statuile devin mai mari, [teoria] devine mai consistentă, pentru că ar fi singura modalitate de a le mișca.”
Un factor suplimentar în transportul lor erau drumurile pe care le foloseau, care aveau o lățime de aproximativ 4,5 metri și o pantă ușoară ce ajuta la stabilizarea statuilor în timpul „mersului”.
O victorie pentru ingineria antică
Teoria „plimbării” contrazice ipotezele anterioare, conform cărora statuile, create între anii 1250 și 1500 e.n., ar fi fost transportate orizontal pe role de lemn. Lipo susține că noua cercetare oferă singura explicație care se aliniază cu dovezile fizice găsite.
„Găsiți-mi o dovadă care să arate că nu putea fi plimbată. Deoarece nimic din ce am văzut nu infirmă această ipoteză,” a provocat Lipo, adăugând că „tot ce am văzut și ne-am gândit continuă să consolideze argumentul.”
În viziunea cercetătorilor, noua descoperire nu doar rezolvă un mister tehnic, dar aduce un omagiu ingeniozității localnicilor din Rapa Nui. „Aceasta arată că oamenii din Rapa Nui erau incredibil de inteligenți. Ei și-au dat seama cum să facă asta,” a concluzionat Lipo.
Cine a creat statuile Moai și de ce?
Statuile moai sunt reprezentări ale unor fețe umanoide, cu corpuri realizate din rocă vulcanică.
Majoritatea moai din Insula Paștelui au fost realizate dintr-un singur tuf vulcanic enorm și ușor de sculptat, provenit din cariera Rano Raraku, o destinație fascinantă, în special datorită numeroaselor statui rămase în urmă, care oferă indicii extrem de necesare despre modul în care au fost realizate statuile.
Acest tip de dovezi concrete este blestemul celor care cred cumva că statuile din Insula Paștelui au fost create de extratereștri!
Întrebarea evidentă este cine a construit aceste statui uriașe pe o insulă atât de îndepărtată și de ce au fost plasate acolo? Cei mai mulți arheologi cred că Insula Paștelui a fost locuită de polinezieni cândva între anii 300 și 1200 d.Hr., studiile mai recente favorizând o dată mai târzie a așezării.
Istoria orală a Rapa Nui susține că insula a fost colonizată pentru prima dată de o expediție cu două canotci condusă de șeful Hotu Matu ‘ a, originar din Marae Renga.
Între timp, analizele ADN indică faptul că primii coloniști ar fi fost de origine polineziană, deși există dezbateri academice asupra acestui aspect.
Cu toate acestea, unii experți susțin că este posibil ca coloniștii să fi sosit din America de Sud, datorită dovezilor agricole ale cartofului dulce de pe insulă, care era o cultură de bază în Polinezia.
Se crede că statuile moai din Insula Paștelui reprezintă strămoși divinizați.
„Majoritatea cercetătorilor suspectează că moai au fost create pentru a onora strămoșii sau alte personaje importante”, a explicat National Geographic . „Cu toate acestea, nu există nicio istorie scrisă și puțină istorie orală pe insulă, așa că este imposibil să fim siguri”.
În 2012, internetul a explodat brusc cu afirmații potrivit cărora „capetele din Insula Paștelui au și corpuri”, ca să folosim cuvintele celor de la The Daily Mail.
Imaginile au început să inunde World Wide Web-ul, arătând că statuile au de fapt un corp întreg, adânc în subteran, cu petroglife antice ciudate gravate pe ele.
De fapt, deși turiștii cred adesea că pe insulă există doar statui cu capete, arheologii știu că există corpuri ascunse în subteran încă de când au început săpăturile în 1914, a explicat Jo Anne Van Tilburg, director al Easter Island Statue Project (EISP), pentru LiveScience.
În 2010, EISP a început săpăturile pentru a documenta sculpturile complexe de pe corpurile moai, care au fost protejate de intemperii datorită faptului că se află sub pământ.
Aceste săpături au dezvăluit, de asemenea, informații neprețuite despre modul în care statuile au fost mutate în locațiile lor actuale.
Acesta este un aspect care a preocupat experții timp de decenii, teoriile pentru această performanță inginerească incluzând utilizarea de sănii, frânghii, mișcări de legănare, role de lemn și chiar extratereștri!
Cu o experiență de 15 ani în domeniul jurnalismului IT&C, Cristi Popa este un expert în a traduce complexitatea tehnologică în termeni simpli și ușor de înțeles pentru publicul larg. Pasionat de inovație și tehnologie, el urmărește îndeaproape evoluțiile din industrie și le aduce la cunoștința cititorilor într-un mod captivant și informativ.