Într-o zonă adesea umbrită de grandorile monumentale de la Giza sau Luxor, Delta Nilului continuă să ofere arheologilor surprize extraordinare, scoțând la lumină capitole uitate ale istoriei egiptene. O echipă de cercetători britanici și egipteni a anunțat recent descoperirea unor vestigii semnificative ale unui oraș antic, vechi de 2.400 de ani, în situl modern Tell el-Fara’in. Descoperirea, realizată cu ajutorul tehnologiei de ultimă generație, oferă o perspectivă fascinantă asupra vieții urbane și a spiritualității din una dintre cele mai importante metropole ale Egiptului de Jos: legendarul oraș Buto.
Buto – Capitala legendară și lăcașul zeiței Wadjet
Situl arheologic Tell el-Fara’in este numele modern al străvechiului oraș Buto, cunoscut în antichitate și sub numele de Imet. Importanța sa istorică este colosală. Înainte de unificarea Egiptului, Buto a funcționat ca o capitală a regatului de nord (Egiptul de Jos) și, mai presus de toate, a fost principalul centru de cult al zeiței-cobra Wadjet. Aceasta era una dintre cele mai puternice și mai venerate divinități, protectoarea Deltei și a faraonului, relatează BBC.
Simbolul său, cobra ridicată (uraeus), a fost integrat în coroana tuturor faraonilor, alături de vulturul zeiței Nekhbet din sud, semnificând stăpânirea lor asupra celor „Două Țări”. Orice descoperire la Buto este, prin urmare, o piesă esențială în puzzle-ul istoriei și religiei egiptene.
Arheologia din spațiu – Cum a fost „văzut” orașul de sub pământ?
Echipa de cercetare, o colaborare între Universitatea din Manchester și Universitatea Sadat City din Cairo, a utilizat tehnici moderne de prospecțiune pentru a explora situl.
Folosind imagini satelitare de înaltă rezoluție și prospecțiuni geofizice, arheologii pot acum „vedea” prin straturile de aluviuni depuse de Nil de-a lungul mileniilor, cartografiind structurile de cărămizi de lut îngropate sub pământ, înainte de a începe excavațiile propriu-zise.
„Casele turn” și viața urbană într-o metropolă aglomerată
Această abordare modernă a dus la identificarea unor structuri dense, care atestă o viață urbană complexă. Printre cele mai remarcabile descoperiri se numără fundațiile unor clădiri cu mai multe etaje, supranumite de arheologi „case turn”. Acestea, cu fundațiile lor excepțional de groase, sunt un stil arhitectural specific Deltei Nilului în Perioada Târzie (secolele VII-IV î.Hr.) și în epoca romană.
Dr. Nicky Nielsen, cercetător principal la Universitatea din Manchester, a declarat pentru presa internațională: „Aceste case turn (…) sunt rare în alte părți ale Egiptului. Prezența lor aici arată că Buto (Imet) era un oraș înfloritor și dens construit, cu o infrastructură urbană complexă.”
Pe lângă locuințe, arheologii au continuat investigațiile la un templu monumental dedicat zeiței Wadjet, confirmând rolul spiritual central al orașului. De asemenea, au fost dezgropate dovezi ale unei economii locale înfloritoare, precum zone de procesare a cerealelor și țarcuri pentru animale, care pictează imaginea unei comunități prospere și bine organizate.
O fereastră spre o epocă turbulentă
Datarea acestor structuri în secolul al IV-lea î.Hr. le plasează într-o perioadă deosebit de dinamică și turbulentă a istoriei egiptene. Este o epocă marcată de ultimele dinastii native care au luptat pentru a-și menține independența în fața expansiunii Imperiului Persan, cu puțin timp înainte de sosirea lui Alexandru cel Mare, care avea să schimbe pentru totdeauna destinul Egiptului.
Descoperirile de la Buto oferă, așadar, o imagine prețioasă a modului în care viața urbană și religioasă a continuat să prospere în Deltă, chiar și într-un context politic instabil.
Cum au fost construite piramidele din Giza. Inovațiile incredibile ale egiptenilor
Cine a construit cu adevărat piramidele din Egipt? Noi dovezi despre misterul de pe Platoul Giza
Publicitate
