Schimbările climatice, șocurile meteorologice, nu sunt apanajul epocii moderne. De la seceta cumplită care a transformat Platoul Giza din Egipt într-un deșert la Mica Eră Glaciară din anii 1500, lumea în care trăim a mai trecut prin transformări climatice bruște și nu a fost de vină poluarea.
Un studiu intitulat „Reconstruction of climatic events from the 16th century in Transylvania: interdisciplinary analysis based on historical sources”, realizat de mai mulți cercetători români, prezintă modificările climatice semnificative prin care a trecut Transilvania, așa cum au fost ele descrise în jurnalele de acum 500 de ani.
Studiul identifică mai multe dovezi asociate cu fenomene meteorologice extreme, inclusiv 40 de veri neobișnuit de calde și mai mulți ani de precipitații excesive sau secetă.
În special, perioada 1.527-1544 a fost marcată de căldură și secetă intense, afectând grav agricultura și provocând foamete.
În schimb, a doua jumătate a secolului este definită de precipitații mai abundente, cu numeroase rapoarte privind inundații și ploi excesive, în special în anii 1 590.
Aceste fenomene climatice extreme au afectat profund societatea, contribuind la penuria de alimente și la creșterea mortalității prin înfometare și boli (în special ciumă).
În același timp, comparativ cu teritoriul Europei de Vest, în Transilvania, valurile de căldură și seceta au fost mai frecvente în prima jumătate a secolului al XVI-lea, în timp ce în Europa de Vest, aceste fenomene climatice au fost mai sporadice și mai puțin intense.
În cele din urmă, manuscrisul subliniază rolul semnificativ al climei în modelarea peisajului istoric și socio-economic al Transilvaniei în secolul al XVI-lea, oferind perspective asupra interacțiunilor complexe dintre climă și componenta umană.
Mica Eră Glaciară din anii 1500
În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Europa a cunoscut schimbări climatice semnificative. Regiunile vestice s-au răcit considerabil odată cu intensificarea Micii Ere Glaciare, ceea ce a dus la o scădere a temperaturii de aproximativ 0,5°C.
Mica Eră Glaciară a fost o perioadă de răcire regională, ce a durat din secolul al XIV-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea.
Această perioadă a fost marcată și de ploi abundente și inundații frecvente, în special în anii 1590. Cu toate acestea, în Transilvania, vremea caldă a fost înregistrată mai des decât vremea rece pe tot parcursul secolului.
„Acest lucru ne face să credem că Mica Epocă Glaciară s-ar fi putut manifesta mai târziu în această parte a Europei”, a declarat cercetătorul Tudor Caciora.
Scrierile ulterioare, în care sunt menționate mai multe valuri de frig și ierni severe, susțin această teză.
Epoca glaciară întârziată
Sursele vorbesc despre o primă jumătate a secolului deosebit de caldă și uscată.
„Un pasaj convingător provine dintr-un document istoric care descrie vara anului 1540.
‘Izvoarele au secat, iar râurile s-au redus la simple picături. Animalele cădeau pe câmpuri, iar aerul era plin de disperare în timp ce oamenii se adunau în procesiuni, rugându-se pentru ploaie””, a declarat Caciora.
„Această relatare vie subliniază dimensiunile emoționale și spirituale ale traiului în condiții climatice extreme.”
În schimb, a doua jumătate a secolului a fost caracterizată de ploi abundente și inundații, în special în anii 1590.
Catastrofe climatice
Cercetătorii au afirmat că, oricât de tragice ar fi fost, fenomenele meteorologice extreme și calamitățile rezultate ar fi putut determina schimbări în modelele de colonizare.
„Orașele ar fi putut adopta o infrastructură rezistentă la inundații sau ar fi migrat către zone mai favorabile. Provocările ar fi putut, de asemenea, să stimuleze inovațiile tehnologice, cum ar fi îmbunătățirea sistemelor de irigații sau a instalațiilor de depozitare”, a explicat Caciora.
Elementul uman
„Cronicile și jurnalele dezvăluie modul în care oamenii au perceput, au răspuns și au fost afectați de aceste evenimente”, a continuat Caciora.
În ciuda informațiilor pe care le oferă, studiul se confruntă cu mai multe limitări, au subliniat cercetătorii.
Puțini oameni erau alfabetizați, rapoartele sunt adesea subiective sau adevărate doar la scară locală. În plus, înregistrările sunt fragmentate.
Cum au fost construite piramidele din Giza. Inovațiile incredibile ale egiptenilor
De exemplu, cercetătorii nu au putut include nicio înregistrare referitoare la 15 ani din secolul al XVI-lea, fie pentru că nu existau înregistrări, fie pentru că acestea erau prea contradictorii pentru a fi incluse.
Cu toate acestea, aceste scrieri nu numai că oferă o privire asupra modului în care oamenii din trecut ar fi putut trăi, dar sunt, de asemenea, relevante pentru strategiile moderne de reziliență climatică, în special pentru înțelegerea consecințelor socio-economice ale evenimentelor meteorologice extreme și a rolului lor în modelarea istoriei umane.
„Studierea înregistrărilor climatice din arhiva societății este la fel de crucială ca analiza proxies naturali”, a explicat Caciora. „Aceasta oferă o perspectivă centrată pe om asupra evenimentelor climatice din trecut”.
O teorie bulversantă! Piramidele de pe platoul Giza, parte a unui oraș submarin?
