Calendarul mayaș, cel care crea mare vâlvă acum vreun deceniu, pe motiv că anunța sfârșitul lumii la data de 21.12.2012, ar fi mult mai vechi decât se estimase inițial.
Informația privitoare la vechimea reală a calendarul a fost publicată în revista Science, și vine în urma studiilor efectuate de Ivan Sprajc, un cercetător sloven care a analizat în detaliu descoperirile efectuate prin intermediul sistemul laser Lidar.
Calendarul de 260 de zile, sau cholq’ij (ordinea zilelor), a fost descoperit doar în regiunea mayașă din Mexic și America Centrală.
Mayașii notau trecerea timpului folosind combinații de 13 numere și 20 de simboluri, întotdeauna în aceeași ordine. (De exemplu, 6 ianuarie 2023, ar fi „6 Rabbit”, conform cholq’ij). Acum știm că zilele calendaristice corespund unor alinieri între stele, caracteristici arhitecturale ale clădirilor și repere naturale.
Este posibil ca acest interval de timp unic să fi ajutat cultura să ghideze deciziile legate de agricultură, religie, politică și multe altele. (Mayașii foloseau și un alt calendar, cunoscut sub numele de haab, care constă din 365 de zile și corespunde ciclului solar).
Au folosit mayaşii coduri QR? Statuia misterioasă care ascunde un cod secret
Calendarul mayaș, mai vechi de 3.000 de ani?
Înainte de noul studiu, cele mai vechi dovezi ale acestui calendar proveneau dintr-o pictură murală care conținea o bucată de scriere hieroglifică găsită în San Bartolo, Guatemala, datată în anul 300 î.Hr.
În speranța de a găsi dovezi mai permanente, Ivan Šprajc, arheolog la Institutul de Studii Antropologice și Spațiale din Slovenia, a apelat la o tehnică de cartografiere cu laser, cunoscută sub numele de LIDAR, care poate dezvălui structuri antice – și alinierile lor cosmice – ascunse sub o vegetație densă.
În urmă cu doi ani, arheologul Takeshi Inomata, de la Universitatea din Arizona, a publicat cel mai mare studiu LIDAR realizat până în prezent în zonele joase de pe coasta Golfului Mexic, dezvăluind aproape 500 de monumente antice, majoritatea neexplorate.
Misterul dispariţiei Civilizaţiei Maya. Descoperirea şocantă care are legătură cu mercurul
Intrigat, Šprajc a început o colaborare cu Inomata pentru a analiza 415 dintre aceste complexe pentru a vedea cum se aliniază cu răsăritul și apusul Soarelui, al Lunii, al lui Venus și al altor corpuri cerești.
Echipa a descoperit că majoritatea complexelor prezentau o aliniere est-vest și aproape 90% dintre ele prezentau puncte arhitecturale care se aliniau cu răsăritul Soarelui la anumite date.
Cel mai frecvent, aceste răsărituri de soare au căzut pe 11 februarie și 29 octombrie din calendarul gregorian, care au 260 de zile între ele, relatează astăzi cercetătorii în Science Advances. Cele mai vechi dintre aceste complexe datează din aproximativ 1100 î.Hr., într-o epocă cunoscută sub numele de perioada formativă, ceea ce sugerează că calendarul de 260 de zile este cel puțin atât de vechi.
Alte monumente au indicat răsărituri de soare aveau intervale de 130 de zile – jumătate de calendar. Și totuși, alinierile altor monumente se potriveau cu răsărituri de soare separate de multipli de 13 sau 20 de zile, reflectând cele 13 numere și 20 de semne ale sistemului de notație calendaristică și corespunzând echinocțiilor și solstițiilor.
Misterele din orașul antic Aizanoi. Statuia unui om uriaș cu un singur picior
Orientarea unor complexe corespundea, de asemenea, cu ciclurile lui Venus și ale Lunii, care sunt asociate cu sezonul ploios și cu cultivarea porumbului. Alte complexe nu păreau să aibă o orientare specifică, ceea ce stârnește mai multe întrebări cu privire la alte posibile alinieri cosmologice, spune Šprajc.
„Ceea ce este fascinant pentru mine”, spune arheologul, „este faptul că există această regularitate și un model consecvent… încă de la început și ele durează secole de-a lungul istoriei arhitecturii mayașe”.
Noile rezultate prezintă „o dovadă bună și strânsă că calendarul mayaș și-a avut originile cu mult înainte de a avea dovezile scrise reale ale acestuia”, adaugă el. „Să-l vedem din punct de vedere arhitectural este fantastic”.
Istoria trebuie rescrisă
Cele mai vechi structuri studiate de cercetători datează din perioada în care grupurile abia începeau să facă tranziția de la un stil de viață de vânători-culegători la unul agricol, spune Šprajc.
Cultivarea porumbului abia începea să devină mai importantă, iar calendarul de 260 de zile ar fi putut fi, de asemenea, util pentru a indica momentul în care anumite resurse vor fi mai abundente, spune el. Šprajc spune că el crede că cholq’ij este strâns legat de sincronizarea ciclului de creștere a porumbului, un aliment de bază atât în culturile mezoamericane antice, cât și în cele moderne, precum și de sarcina umană, care durează aproximativ 260 de zile.