Cercetătorii de la University of Southern California (USC) lansează o teorie științifică tulburătoare. Miezul Pământului încetinește, iar efectele le vedem tot mai mult. Printre altele, această încetinire afectează ușor rotația planetei, ducând la zile puțin mai lungi.
Experții au analizat date provenite de la cutremure și au identificat schimbări neașteptate în compoziția miezului Pământului.
„Este foarte greu de observat, de ordinul unei miimi de secundă, aproape pierdut în zgomotul oceanelor și al atmosferei care se agită”, a explicat John Vidale, profesor decan de științe ale Pământului la USC Dornsife College, pentru Discovermagazine.
Anterior, se credea că miezul interior este o sferă solidă de fier-nichel înconjurată de un miez exterior lichid de fier-nichel, care generează câmpul magnetic al Pământului.
Vidale sugerează că interacțiunile cu miezul exterior topit și forțele gravitaționale din manta contribuie la încetinirea miezului interior.
Potrivit unui studiu, publicat pe 9 februarie 2022 în revista Nature, miezul interior al Pământului este realizat dintr-un aliaj metalic, mai ales din fier, puțin nichel și alte câteva elemente mult mai ușoare, precum hidrogenul și carbonul, toate amestecate acolo.
Miezul interior al Pământului atinge temperaturi similare cu cele de pe suprafața Soarelui (5000-7000 grade C) și o presiune uriașă, de 3,7 milioane de ori mai mare decât cea pe care o experimentăm la nivelul mării.
Descoperire incredibilă. Pământul, înconjurat de o rețea de filamente magnetice enigmatice
Un fenomen îngrijorător
Deoarece forarea miezului Pământului este imposibilă, oamenii de știință se bazează pe undele seismice provenite de la cutremure pentru a studia proprietățile acestuia.
Pentru aceste studii, cercetătorii au studiat undele PKIKP – unde seismice care trec atât prin nucleul exterior, cât și prin cel interior înainte de a fi înregistrate și analizate de stațiile de monitorizare seismică.
Ei au examinat datele cutremurelor din Insulele Sandwich de Sud, insule vulcanice nelocuite din Oceanul Atlantic, concentrându-se pe 121 de cutremure înregistrate între 1991 și 2024 de rețelele seismice din Eielson (ILAR) și Yellowknife (YKA) din America de Nord.
Distanța mare dintre sursa cutremurului și stațiile seismice a fost necesară pentru a se asigura că undele au călătorit prin nucleul interior al Pământului, permițând cercetătorilor să extragă date semnificative despre compoziția și structura acestuia.
Aceste locații îndepărtate acționează ca o „lentilă” care captează undele care parcurg cele mai lungi și mai informative trasee.
Prin compararea cutremurelor repetitive în timp, oamenii de știință au identificat variații în comportamentul undelor seismice.
Descoperirile din ambele studii sugerează că miezul exterior topit este cauza acestor schimbări. Mișcarea sa turbulentă nu numai că încetinește nucleul interior, dar îi modifică și compoziția, marcând prima schimbare de acest tip observată pe o scară de timp umană.
Aceste descoperiri ne ajută să înțelegem mai bine rotația, câmpul magnetic și dinamica termică a Pământului. Ele constituie o altă piesă cheie în deslușirea interacțiunilor complexe dintre activitatea geologică și rotația planetei.
Pământul, în mijlocul unei extincții în masă? Avertismentele tulburătoare ale experților