Teoriile astronauților antici, popularizate de autori precum Zecharia Sitchin, propun că oamenii au fost creați de ființe extraterestre numite Anunnaki. Interpretările lui Sitchin ale tăblițelor cuneiforme îi descriu pe Anunnaki ca pe niște zei care au modificat genetic oamenii pentru a deveni sclavii lor. Cu toate acestea, o privire mai atentă la textele cuneiforme și la alte surse din Orientul Apropiat antic ne oferă o imagine diferită.
Termenul „Anunnaki” se traduce prin „sânge princiar” sau „sămânța lui Anu”, nu „cei care au coborât”. Erau zeități sumeriene, descendenți ai zeului cerului Anu și ai surorii sale Ki, și probabil considerați semizei.
Ki a fost ridicată ulterior la rangul de zeiță. Acest concept de descendență divină/mortală este ecoul biblicului Nefilim, descris în Cartea apocrifă a lui Enoh și menționat chiar în Biblie.
Cartea lui Enoh
Cartea lui Enoh detaliază modul în care Veghetorii, un grup de îngeri căzuți, au coborât pe Muntele Hermon și au avut urmași giganți cu femei umane. Acești giganți, Nefilimii, erau cunoscuți pentru puterea lor și, în cele din urmă, au devenit distructivi.
Cercetările științifice, precum analiza lui Edward Lipinski din 1971, sugerează că sanctuarul Anunnaki ar fi fost pe Muntele Hermon, o locație asociată și cu Veghetorii.
Acest munte, aflat la granița dintre Siria și Liban, era considerat o sursă de cunoștințe antice, în special din lumea dinaintea potopului.
Lista regilor sumerieni. Tablița care vorbește de regii din Cer care au domnit acum 241.200 de ani
Epopeea lui Gilgamesh
Epopeea lui Gilgamesh, al cărei erou este uneori descris ca un gigant și legat de Nefilim în Manuscrisele de la Marea Moartă, menționează o călătorie la Muntele Hermon pentru a obține astfel de cunoștințe.
Gilgamesh era renumit în lumea antică pentru faptul că obținea cunoștințe din lumea dinaintea potopului (sau „antediluviană”), după cum afirmă Epopeea lui Gilgamesh din Ugarit (liniile 5-9):
„El a explorat pretutindeni sediile puterii, a cunoscut totalitatea înțelepciunii despre toate lucrurile. Cel care a călătorit pe drumul îndepărtat spre Utter-napisti, care a traversat oceanul, marea cea largă, până la răsăritul soarelui: el a adus vești din epoca antediluviană”.
Alte figuri uriașe, precum Og, regele Basanului, sunt, de asemenea, legate de Muntele Hermon în textele biblice.
În plus, asocierea Anunnaki cu lumea subterană îi leagă de Veghetori.
În mitologia mesopotamiană, aceștia erau judecători ai morților. În 1 Enoh și în alte texte, Veghetorii sunt aruncați într-un tărâm subteran, adesea asimilat cu Tartarul, lumea subterană greacă.
Această legătură comună cu lumea subterană întărește și mai mult argumentul conform căruia Anunnaki sunt mai bine înțeleși ca fiind analogi cu Nefilimii și îngerii căzuți, mai degrabă decât creatorii omenirii, așa cum sunt descriși în Geneza.
Un grup de ființe semidivine
Dovezile sugerează că Anunnaki au fost concepuți ca un grup de ființe semidivine născute din uniunea dintre ființe divine și femei muritoare la Muntele Hermon, asociate cu cunoașterea dinaintea potopului și cărora li s-au atribuit ulterior roluri în lumea subterană.
Narațiunea predominantă în cultura populară, alimentată de teoriile astronauților antici, presupune că omenirea a fost modificată genetic de ființe extraterestre cunoscute sub numele de Anunnaki.
Interpretările lui Zecharia Sitchin ale tăblițelor cuneiforme sumeriene au devenit piatra de temelie a acestei credințe, portretizându-i pe Anunnaki drept zei care au creat oamenii ca o rasă de sclavi.
Cu toate acestea, o examinare mai profundă a textelor cuneiforme și a literaturii conexe din Orientul Apropiat antic dezvăluie o imagine mai nuanțată și mai complexă.
Acest concept de descendență hibridă divină/mortală rezonează cu relatarea biblică despre Nephilim, figuri puternice menționate în Geneza și dezvoltate în Cartea apocrifă a lui Enoh.
Misterul templelor din Baalbek. Au fost construite pe vremea lui Noe?
Sanctuarul Anunnaki
Legătura dintre Anunnaki și Muntele Hermon este, așa cum spuneam, semnificativă.
Cercetările științifice, inclusiv analiza textelor antice de către Edward Lipinski, sugerează că Muntele Hermon era considerat sanctuarul Anunnaki.
Această locație se aliniază, de asemenea, cu relatarea din Cartea lui Enoh privind coborârea Veghetorilor.
Muntele Hermon, un vârf proeminent aflat la granița dintre Siria și Libanul de astăzi, nu a fost doar locul de reședință al acestor ființe puternice, ci a fost, de asemenea, asociat cu cunoștințe antice, dinaintea potopului.
Epopeea lui Gilgamesh, un rege legendar din Uruk, adesea descris ca un uriaș, se spune că a călătorit la Muntele Hermon în căutarea unei astfel de înțelepciuni.
Dovezile sugerează că Anunnaki au fost concepuți inițial ca o rasă de ființe semi-divine născute din uniunea dintre ființe divine și muritoare la Muntele Hermon, posesoare de cunoștințe dinaintea potopului și, în cele din urmă, relegate în tărâmul morților.
Povestea lor nu este una a creației, ci a neamului, a puterii și a decăderii lor finale.
Misterul OZN-urilor din lumea antică. Au intrat vechile civilizații în contact cu extratereștrii?