Este nemurirea cuantică o posibilitate reală pentru ca oamenii să atingă nemurirea sau este doar o teorie controversată? Există o explicație științifică pentru ,,viața veșnică” pomenită în Biblie? Fizicienii Niels Bohr și Werner Heisenberg au lansat o teorie care bulversează lumea științifică.
Ați avut vreodată un accident inexplicabil în care „trebuia” să muriți, dar ați reușit să supraviețuiți datorită unei coincidențe norocoase? Sau ați fost vreodată atât de bolnav încât ați scăpat la limită de moarte? După aceea, v-ați amintit evenimentele în mod diferit față de cei din jur?
O posibilă explicație este că ați trăit de fapt moartea într-o altă linie temporală, dar conștiința dumneavoastră a continuat să existe într-o realitate alternativă. Posibilitatea acestui fenomen este cunoscută sub numele de nemurire cuantică și ridică multe întrebări filosofice interesante.
Nemurirea cuantică a început ca un experiment de gândire la sfârșitul anilor 1980 și a fost ulterior formulată mai pe larg de fizicianul și cosmologul Max Tegmark.
Am putea muri de mai multe ori în timpul vieții noastre
Max Tegmark sugerează că am putea muri de mai multe ori în timpul vieții noastre. De fiecare dată, conștiința noastră se mută, alunecă, sare sau se deplasează în următoarea linie temporală, foarte asemănătoare cu cea în care am murit. Aceasta înseamnă că putem experimenta moartea, dar rămânem în viață în următoarea linie temporală.
Fizicienii Niels Bohr și Werner Heisenberg au lansat o teorie controversată pe această temă, cunoscută sub numele de Interpretarea de la Copenhaga. Conform acesteia, fotonii și alte particule pot exista simultan în mai multe stări. Atunci când încercăm să le măsurăm, le influențăm; ele sunt transformate într-o stare observată, iar toate celelalte stări sunt eliminate și nu mai reapar niciodată.
Pentru a înțelege mai bine acest lucru, putem folosi exemplul unei pisici care a intrat în cameră. Până să o priviți, ea ar putea fi într-o stare de culcat, așezat sau în picioare. Acestea sunt stările posibile. Dar când vă uitați la ea, pisica se va afla într-o anumită stare, de exemplu, în picioare. Aceasta va deveni singura sa stare, iar celelalte vor dispărea ca posibilități.
Many Worlds Interpretation
Cu toate acestea, în 1957, fizicianul american Hugh Everett a dat glas interpretării Many Worlds Interpretation (MWI) pentru a contrabalansa interpretarea de la Copenhaga.
Potrivit acesteia, atunci când o persoană observă un foton, lumea este împărțită în două în acel moment. Într-o lume, fotonul merge drept, iar în cealaltă este ondulat. Noi cădem într-una dintre aceste lumi din întâmplare, fără niciun principiu.
Imaginați-vă că v-ați hotărât să mergeți la magazin. Înainte de asta, lumea ta exista în două stări. Puteai fie să mergi, fie să nu mergi la cumpărături. Dar de îndată ce ieșiți din casă și mergeți la magazin, lumea dumneavoastră se împarte în două. Când intrați în magazin, puteți fie să cumpărați ceva din magazin, fie să nu cumpărați nimic, multiplicând și mai mult lumile. Acest lucru înseamnă că există o infinitate de stări posibile în univers.
Rădăcinile conceptului de nemurire cuantică
Nemurirea cuantică își are rădăcinile în conceptul de interpretare a mai multor lumi (Many-Worlds Interpretation – MWI) a mecanicii cuantice, care sugerează că fiecare rezultat posibil al unei măsurători cuantice are loc într-un univers paralel separat. În contrast cu ideea de univers, teoria multiversului sugerează un număr infinit de universuri paralele care coexistă în linii temporale diferite.
Ce înseamnă numărul 666? Ce ascunde, de fapt, ,,numărul Diavolului”
Tot ceea ce se întâmplă într-un univers le poate afecta pe celelalte, inclusiv moartea. Prin urmare, dacă nemurirea cuantică este adevărată, atunci când murim într-o linie temporală, pur și simplu „trecem” la următoarea și continuăm să trăim în loc să murim.
Originile nemuririi cuantice pot fi urmărite până la lucrările fizicianului Hugh Everett III din anii 1950. Acesta a propus interpretarea „Many-Worlds Interpretation” pentru a rezolva problema măsurătorilor în mecanica cuantică, care se referă la modul în care actul de măsurare a unui sistem cuantic afectează starea acestuia.
Propriul univers unic
Potrivit lui Everett, fiecare posibilitate a unei măsurători cuantice este realizată în propriul univers unic. Cu alte cuvinte, atunci când măsurăm ceva la nivel cuantic, universul se împarte în mai multe universuri diferite, fiecare cu propriul rezultat.
În 1997, renumitul fizician de la MIT Max Tegmark a publicat o lucrare revoluționară în care propunea un experiment pentru a testa validitatea interpretărilor „Multor lumi” ale mecanicii cuantice. În lucrare, Tegmark propunea că, dacă nemurirea cuantică este adevărată, ar trebui să fie posibil să supraviețuiești unui accident fatal.
Mai mult, el a sugerat că, călătorind prin multivers, cineva ar putea găsi un univers în care să supraviețuiască accidentului și să continue să trăiască. În ciuda controversei care l-a înconjurat de-a lungul timpului, testul rămâne un exercițiu captivant.
Un studiu bulversant: Moartea ar putea deveni opțională în următorii 10 ani!
Pisica lui Schrödinger
„Pisica lui Schrödinger” este un experiment de gândire și, probabil, cel mai faimos experiment asociat cu nemurirea cuantică.
Experimentul implică o pisică ipotetică plasată într-o cutie închisă cu o substanță radioactivă, un contor Geiger și o fiolă de otravă. După cum este detectată de contorul Geiger, substanța are o șansă de 50% să se dezintegreze într-un anumit interval de timp.
Dacă substanța se dezintegrează, contorul Geiger declanșează eliberarea otrăvii, ucigând pisica. Dacă substanța nu se descompune, otrava nu este eliberată, iar pisica supraviețuiește.
Dar până când deschidem cutia, pisica va fi atât „vie cât și moartă” simultan, adică într-o stare de superpoziție. Dacă vă gândiți bine, pisica se află într-o stare de superpoziție deoarece combină două stări simultan: vie și moartă.
Experimentul de gândire „sinucidere cuantică” este o variantă a experimentului pisicii lui Schrödinger. În experimentul de gândire „sinucidere cuantică”, o persoană stă în fața unei mașini care măsoară spinul unei particule cuantice.
Mașina este aranjată să tragă un foc de armă dacă spinul particulei este măsurat ca fiind „spin în jos”, dar nu și dacă este măsurat ca fiind „spin în sus”. Persoana activează apoi în mod repetat aparatul și observă rezultatul.
O superpoziție de stări
Conform interpretării de la Copenhaga a mecanicii cuantice, persoana există într-o superpoziție de stări, ceea ce înseamnă că este simultan vie și moartă până când mașina este observată.
Cu toate acestea, în interpretarea mecanicii cuantice în mai multe lumi, conștiința persoanei ar continua să existe doar în universul în care spinul particulei este măsurat ca fiind „spin up”, deoarece în toate celelalte universuri, persoana ar fi ucisă de armă.
Dacă persoana continuă să activeze aparatul și să observe rezultatul, în cele din urmă se va regăsi doar în universul în care spinul particulei este întotdeauna măsurat ca fiind „spin în sus”. Din perspectiva persoanei, ar părea că supraviețuiește în mod constant, chiar dacă, de fapt, moare în multe universuri paralele.
Susținătorii nemuririi cuantice subliniază faptul că această teorie nu contrazice nicio lege cunoscută a fizicii (această poziție este departe de a fi unanimă în lumea științifică).
OZN-urile și Biblia. Îngerii și legăturile de gradul III cu extratereștrii
Totul este posibil?
MWI a fizicii cuantice nu presupune neapărat că „totul este posibil”. Indică doar că, la un anumit moment dat, universul se poate diviza într-un anumit număr de alte universuri, fiecare corespunzând unuia dintre seturile tuturor consecințelor posibile.
Un alt aspect potențial problematic al ideii de nemurire cuantică ar putea fi faptul că, potrivit acesteia, o ființă conștientă de sine ar fi „forțată” să experimenteze evenimente extrem de improbabile în situații în care participantul ar muri aparent.
Chiar și fără a lua în considerare faptul că, în multe universuri paralele, participantul moare, acele câteva universuri pe care participantul le poate percepe în mod subiectiv se vor dezvolta conform unui scenariu extrem de improbabil. Acesta, la rândul său, poate provoca într-un fel o încălcare a principiului cauzalității, a cărui natură nu este încă suficient de clară în fizica cuantică.
Deși ideea nemuririi cuantice provine în mare parte dintr-un experiment imaginar cu sinucidere cuantică, Max Tegmark, unul dintre autorii acestui experiment, a declarat că nu consideră că nemurirea cuantică este o consecință a muncii sale.
Ființele gânditoare trec printr-o etapă de scădere a conștiinței
În schimb, el susține că, în orice condiții normale, ființele gânditoare trec printr-o etapă de scădere a conștiinței de sine înainte de moarte, care nu are nicio legătură cu mecanica cuantică (acest declin poate dura de la câteva secunde la câțiva ani).
Astfel, potrivit lui Max Tegmark, participantul nu are posibilitatea unei existențe pe termen lung prin trecerea dintr-o lume în alta, care i-ar permite să supraviețuiască.
Teoria nemuririi cuantice a fost discutată atât în cercurile științifice, cât și în rândul publicului larg. Cu toate acestea, în ciuda naturii sale interesante, este discutabil dacă ideea nemuririi cuantice poate fi considerată o posibilitate reală.
Conștiința noastră continuă să existe într-un univers paralel?
Deși interpretarea Many-Worlds Interpretation a mecanicii cuantice este o interpretare validă a teoriei, nu este singura, iar alte interpretări nu conduc neapărat la conceptul de nemurire cuantică. Chiar dacă ar exista nemurirea cuantică, aceasta nu ar garanta neapărat o nemurire adevărată.
Conceptul sugerează că conștiința noastră continuă să existe într-un univers paralel chiar și după ce murim în acest univers. Cu toate acestea, nu abordează posibilitatea degradării fizice sau a îmbătrânirii. De asemenea, merită menționat faptul că ideea de nemurire cuantică rămâne pur teoretică, iar comunitatea științifică nu a reușit să furnizeze nicio dovadă empirică care să o susțină.
Prin urmare, se pare că este imposibil ca oamenii să devină nemuritori prin intermediul nemuririi cuantice. Cu toate acestea, ideea rămâne un concept fascinant și provocator în domeniul fizicii teoretice, dar nu este încă un fapt științific dovedit sau stabilit.
Cercetările ulterioare ar putea descoperi mai multe dovezi care să susțină sau să infirme acest concept. Totuși, până atunci, trebuie să privim nemurirea cuantică ca pe o posibilitate ipotetică interesantă. Una demnă de relatările din Biblie despre ,,viața veșnică”
Când știi, cu adevărat, că ești mort! Noi dezvăluiri despre moartea clinică
Cu o experiență de 15 ani în domeniul jurnalismului IT&C, Cristi Popa este un expert în a traduce complexitatea tehnologică în termeni simpli și ușor de înțeles pentru publicul larg. Pasionat de inovație și tehnologie, el urmărește îndeaproape evoluțiile din industrie și le aduce la cunoștința cititorilor într-un mod captivant și informativ.
Cristi Popa a lucrat pentru publicații de top, atât online, cât și offline, unde a acoperit o gamă largă de subiecte, de la lansări de produse noi și tendințe tehnologice emergente, până la probleme de securitate cibernetică și impactul tehnologiei asupra societății. El a intervievat lideri din industrie, experți și utilizatori obișnuiți, oferind cititorilor perspective unice și valoroase asupra lumii tehnologiei.
Pe lângă activitatea sa jurnalistică la GadgetReport.ro, Cristi este un vorbitor public căutat și un moderator la evenimente din domeniu.