Cercetătorii de la Pinney Associates și Folk Zoology Society au lansat o nouă teorie științifică legată de unu dintre cele mai fascinante mituri din istoria modernă, povestea monstrului din Loch Ness.
Monstrul din Loch Ness a apărut pentru prima dată în mitologia scoțiană în anii 1930, atunci când vizitatorii lacului de apă dulce au început să raporteze că au văzut ceva neobișnuit. Nessie, așa cum a ajuns să fie cunoscut monstrul, părea să fie asemănător cu un plesiosaur, sau șarpe de mare.
Faimoasa și mult discutata fotografie a chirurgului, vândută în 1934 către Daily Mail de către medicul Robert Kenneth Wilson, arată o creatură cu un gât lung, grațios, asemănător cu cel al unei lebede, foarte asemănător cu un plesiozaur. (În prezent, se crede că această fotografie este o farsă orchestrată de actorul Marmaduke Wetherell).
Geneticianul Neil Gemmell de la Universitatea Otago din Noua Zeelandă a condus o încercare internațională de a descoperi adevărul o dată pentru totdeauna în 2018. El și echipa sa au prelevat îndelung probe din apele din Loch Ness și au cernut ADN-ul din mediul înconjurător pentru a crea o bază de date cu toate speciile care trăiesc acolo.
Ei nu au găsit nicio dovadă de ADN de șarpe de mare sau de plesiozaur. Cu toate acestea, au găsit o mulțime de ADN de la anghilele europene (Anguilla anguilla), ceea ce poate nu este surprinzător, deoarece anghilele sunt locuitori cunoscuți ai lacului.
Gemmell și echipa sa au concluzionat că, dacă cineva a văzut ceva lung și contorsionat în lac, poate că era pur și simplu un țipar foarte mare?
Monstrul Helicoprion. Una dintre cele mai teribile creaturi din istorie
Monstrul din Lock Ness, un țipar uriaș?
Această idee a fost cea pe care cercetătorul Floe Foxon de la Pinney Associates și Folk Zoology Society a pornit să o investigheze.
El a efectuat o analiză a datelor privind capturile de anghile din Loch Ness și din alte zone din Europa pentru a estima probabilitatea de a vedea o anghilă deosebit de mare.
Pentru a fi în concordanță cu dimensiunea lui Nessie, anghila ar trebui să fie într-adevăr foarte mare. Și, ei bine, pur și simplu nu există nicio șansă de a vedea o anghilă atât de mare.
În analiza lui Foxon, care a inclus peste 20.000 de anghile, lungimea maximă înregistrată pentru o anghilă europeană a fost de 0,932 metri. Lungimea maximă posibilă din punct de vedere fiziologic pentru o anghilă europeană a fost estimată la 1,3 metri.
Fosilele unui monstru preistoric uimesc lumea științifică. Craniul cântărește 1 tonă
Potrivit experților, monstrul surprins în fotografie ar fi avut 6 metri.
„Șansele de a găsi o anghilă mare în Loch Ness sunt de aproximativ 1 la 50.000 pentru un specimen de 1 metru, ceea ce este rezonabil având în vedere stocul de pești din lac”, scrie el în lucrarea sa.
„Cu toate acestea, probabilitatea de a găsi un specimen mai mare de 6 metri este practic zero; prin urmare, probabil că anghilele nu sunt responsabile pentru observările de animale mai mari”.
Cercetarea a fost publicată în JMIRx Bio.
Cu o experiență de 15 ani în domeniul jurnalismului IT&C, Cristi Popa este un expert în a traduce complexitatea tehnologică în termeni simpli și ușor de înțeles pentru publicul larg. Pasionat de inovație și tehnologie, el urmărește îndeaproape evoluțiile din industrie și le aduce la cunoștința cititorilor într-un mod captivant și informativ.
Cristi Popa a lucrat pentru publicații de top, atât online, cât și offline, unde a acoperit o gamă largă de subiecte, de la lansări de produse noi și tendințe tehnologice emergente, până la probleme de securitate cibernetică și impactul tehnologiei asupra societății. El a intervievat lideri din industrie, experți și utilizatori obișnuiți, oferind cititorilor perspective unice și valoroase asupra lumii tehnologiei.
Pe lângă activitatea sa jurnalistică la GadgetReport.ro, Cristi este un vorbitor public căutat și un moderator la evenimente din domeniu.