- Sunt sute de detectări. Toate în două roci dintr-un vechi canal de râu. Și niciuna nu poate spune, deocamdată, dacă viața a existat pe Marte.
- O piatră numită Cheyava Falls a schimbat conversația despre Marte
Totul a început în iulie 2024, când roverul Perseverance al NASA a fotografiat o rocă cu un aspect neobișnuit. Suprafața ei era acoperită de pete alb-gălbui cu margini brun-roșcate, dispuse în modele care aminteau de petele unui leopard. Oamenii de știință au numit roca Cheyava Falls și au tratat-o cu o atenție specială. Acum știu de ce.
Un nou studiu publicat pe 24 iunie 2026 în revista Science Advances confirmă că cele două roci din formațiunea Bright Angel — printre care și Cheyava Falls — conțin carbon macromolecular, adică rețele mari și complexe de atomi de carbon. Este cea mai robustă detecție de chimie organică înregistrată vreodată în craterul Jezero și, potrivit autorilor, singura detecție de carbon macromolecular pe suprafața naturală a unei roci marțiene.
Ce este carbonul macromolecular și de ce contează
Carbonul macromolecular nu este o moleculă simplă. Este o structură mare, densă, formată din atomi de carbon legați între ei în rețele tridimensionale complexe. Pe Pământ, acest tip de carbon se găsește frecvent în roci foarte vechi care conțin carbon biologic fossilizat — adică rămășițele chimice ale unor organisme care au trăit cu milioane sau miliarde de ani în urmă. Se mai găsește și în meteoriți.
Problema este că același tip de carbon poate apărea și în absența completă a vieții, prin procese geologice sau impacturi de meteoriți.
Ashley Murphy, cercetătoare postdoctorală la Planetary Science Institute din Tucson, Arizona, care a condus studiul alături de Kyle Uckert, investigatorul adjunct al instrumentului SHERLOC de la NASA, a declarat că „carbonul macromolecular pe Marte nu dovedește existența vieții acolo”. Moleculele ar putea indica prezența unor microbi fossilizați, dar s-ar fi putut forma și prin procese nebiologice, cum ar fi impacturile de meteoriți sau curgerea apei.
Totuși, Murphy a subliniat că cercetătorii sunt în mod special interesați de carbonul macromolecular deoarece, pe Pământ, compuși similari apar adesea în roci extrem de vechi și pot păstra urme ale activității microbiene antice.
Cum a fost făcută descoperirea: instrumentul SHERLOC și spectroscopia Raman
Echipa a folosit instrumentul SHERLOC — Scanning Habitable Environments with Raman and Luminescence for Organics and Chemicals — montat pe brațul robotic al lui Perseverance. Instrumentul utilizează un laser ultraviolet pentru a ilumina roca și a analiza modul în care lumina este dispersată, o tehnică numită spectroscopie Raman.
Această metodă este nedistructivă — nu deteriorează roca — și permite cartografierea distribuției mineralelor și compușilor organici direct pe suprafața pietrei. Între zilele de misiune 1180 și 1218 ale lui Perseverance, SHERLOC a colectat 18 hărți spectrale din patru ținte distribuite pe trei roci din Bright Angel, totalizând 1.800 de spectre analizate.
Rezultatul: sute de detecții individuale de carbon organic, toate concentrate în aceleași două roci de tip mudstone — roci sedimentare cu granulație fină, formate din sedimente depuse pe fundul unui lac sau al unui râu.
De ce contează locul: un crater care era cândva un lac
Craterul Jezero nu a fost întotdeauna un deșert ruginit. Acum aproximativ 3,7 miliarde de ani, el adăpostea un vast corp de apă și o deltă de râu. Canalul Neretva Vallis — în a cărui vale se află formațiunea Bright Angel — curgea direct în acest lac antic.
Sedimentele fine transportate de apă s-au depus pe fundul lacului și s-au solidificat treptat în rocile de tip mudstone pe care Perseverance le-a analizat acum. Carbonul macromolecular a fost detectat în asociere cu aceste sedimente fine, dar și cu minerale de carbonat și sulfat formate ulterior, în urma proceselor de alterare în prezența apei.
Kyle Uckert, de la Laboratorul de Propulsie Reactivă al NASA, a explicat că descoperirea sugerează că „instrucțiunile de zbor ale roverului Perseverance nu au fost concepute pentru a diferenția între compuși organici formați prin procese abiotice și biotice, ci au fost selectate pentru a identifica roci convingătoare care să fie colectate pentru o eventuală returnare pe Pământ, în vederea unor teste mai riguroase”.
Pete de leopard și sulfat de fier: un puzzle cu piese din ce în ce mai provocatoare
Cheyava Falls nu este o rocă obișnuită nici din alte perspective. Petele alb-gălbui cu borduri brun-roșcate care i-au atras atenția cercetătorilor în 2024 sunt compuse din fosfat de fier — o combinație chimică rară, care pe Pământ este frecvent asociată cu activitatea microbiană antică.
Aceste tipuri de marcaje pot apărea în condiții de căldură extremă sau aciditate puternică, dar niciuna dintre aceste condiții nu este considerată probabilă pentru zona respectivă. Ele pot fi produse și de prezența vieții.
Carbonul macromolecular depistat acum completează tabloul deja existent al rocilor Bright Angel, care conțin și carbonați, sulfați și fosfați — toate substanțe care pot furniza ingrediente esențiale pentru blocurile de construcție ale vieții.
Ce face această descoperire diferită față de ce știam înainte
Roverul Curiosity al NASA detectase anterior molecule organice simple în craterul Gale, aflat la peste 3.500 de kilometri distanță. Noua descoperire de la Bright Angel arată că chimia organică complexă nu era izolată geografic — ea ar fi putut fi larg răspândită pe suprafața unui Marte timpuriu. Carbonul macromolecular de la Bright Angel este, în general, mai complex decât orice altă moleculă organică detectată anterior pe Planeta Roșie.
Murphy a declarat că aceasta este „o victorie răsunătoare pentru știința marțiană”, precizând că Perseverance a fost construit tocmai cu scopul de a detecta potențiale biosemnaturi precum cele găsite în roca Cheyava Falls. Totuși, a adăugat că sunt necesare instrumente mai puternice, în laboratoare de pe Pământ, pentru a confirma dacă viața sau geologia explică această descoperire.
Cel mai valoros plic sigilat din sistemul solar — și nimeni nu va veni să îl ia
Perseverance a forat deja o mostră din Cheyava Falls și a sigilat-o într-un tub metalic lăsat pe suprafața marțiană. Acesta era destinat programului Mars Sample Return — o misiune comună NASA-ESA care urma să aducă probele pe Pământ în anii 2030.
Administrația Trump a tăiat finanțarea programului în bugetul federal pentru 2026, declarându-l „nesustenabil financiar”. Costurile estimate ajunseseră la peste 10 miliarde de dolari, iar cronologia se extinsese dincolo de orice limită acceptabilă politic.
Astfel, tubul cu mostră din Cheyava Falls rămâne pe Marte — fără o dată confirmată de recuperare.
Există, totuși, o altă perspectivă. China pregătește misiunea Tianwen-3, o misiune de returnare a probelor marțiene care ar putea fi lansată cel mai devreme în 2028. Aceasta va viza un sit diferit, mai accesibil, dar mai puțin promițător din perspectiva biosemnaturilor. China ar putea deveni, astfel, prima țară care aduce pe Pământ material solid de pe Marte.
Între timp, Perseverance continuă să ruleze. Până în iunie 2026, roverul a parcurs distanța unui maraton complet pe suprafața marțiană de la aterizarea sa din februarie 2021. Planeta Roșie acumulează argumente că ar fi putut găzdui cândva viață. Dacă dovezile vor ajunge vreodată pe Pământ este, deocamdată, o altă poveste.
