Visul ancestral al alchimiștilor de a transforma metale comune în aur a fost mult timp considerat o fantezie. Însă, în era fizicii nucleare, ceea ce era imposibil prin chimie devine teoretic realizabil prin transmutare atomică. Un start-up californian, Marathon Fusion, a adus recent această idee în prim-plan, propunând o metodă spectaculoasă prin care reactoarele de fuziune nucleară ale viitorului ar putea produce tone de aur pur. Deși propunerea este captivantă, ea se bazează pe o tehnologie aflată încă în stadiu experimental și se confruntă cu obstacole formidabile.
Alchimia nucleară – De la CERN la reactoarele de fuziune
Schimbarea unui element chimic în altul este deja posibilă. În acceleratoare de particule precum Large Hadron Collider de la CERN, oamenii de știință realizează în mod curent transmutări atomice prin coliziuni la viteze extreme. S-a reușit chiar și producerea unor cantități infime de aur, însă costurile energetice și operaționale sunt astronomice, făcând procesul complet absurd din punct de vedere economic.
Aici intervine propunerea Marathon Fusion. În loc de acceleratoare, ei propun utilizarea reactoarelor de fuziune nucleară – tehnologia care promite să ofere energie curată și aproape nelimitată în viitor. Reacțiile de fuziune, precum cea dintre deuteriu și tritiu (izotopi ai hidrogenului), eliberează nu doar energie, ci și un flux intens de neutroni de mare viteză.
Rețeta atomică: Cum transformi mercurul în aur
Planul companiei, bazat pe principii fizice bine cunoscute, este următorul:
Un strat de mercur-198, un izotop stabil al mercurului, ar fi plasat în interiorul reactorului.
Acesta ar fi bombardat de fluxul intens de neutroni energetici (cu energii de peste 6 milioane de electron-volți) rezultați din reacția de fuziune.
Neutronii ar transforma mercurul-198 în mercur-197, un izotop radioactiv.
Mercurul-197 este instabil și, printr-un proces natural de dezintegrare radioactivă, se transformă în singurul izotop stabil al aurului: aurul-197.
Conform estimărilor companiei, realizate pe baza unui „geamăn digital” – un model computerizat care simulează fizica unui reactor de fuziune – o centrală de fuziune ar putea produce câteva tone de aur pe gigawatt de putere termică, într-un singur an de funcționare.
Promisiunea spectaculoasă și realitatea prudentă
Deși teoria este solidă pe hârtie, drumul către o nouă „goană după aur” nucleară este presărat cu provocări uriașe, pe care textul original le subliniază cu onestitate.
Prima și cea mai mare provocare este că, în prezent, nu există niciun reactor de fuziune nucleară comercial funcțional. Tehnologia se află încă în stadiu experimental. Proiecte avansate, precum JET (Joint European Torus) din Marea Britanie, au reușit să genereze energie doar pentru perioade scurte.
Proiecte viitoare, precum STEP (Spherical Tokomak for Energy Production), țintesc să fie gata abia în jurul anului 2040. Prin urmare, simulările computerizate ale Marathon Fusion nu pot fi, deocamdată, validate printr-un experiment real.
A doua provocare majoră este că orice aur produs prin această metodă ar fi, inițial, puternic radioactiv. Ar fi contaminat cu alți izotopi radioactivi de mercur și activat de neutroni, fiind clasificat drept deșeu radioactiv.
Procesul de extracție, purificare și stocare pentru a permite scăderea radioactivității la un nivel sigur ar fi unul extrem de complex, periculos și costisitor.
Fuziunea nucleară – Miza reală
Trebuie subliniat că obiectivul principal al cercetării în domeniul fuziunii nucleare nu este producerea de metale prețioase, ci rezolvarea crizei energetice globale.
Miza reală este dezvoltarea unei surse de energie curate, sigure și practic inepuizabile. Potențialul de a produce aur este un beneficiu secundar interesant, dar care depinde în totalitate de succesul atingerii obiectivului principal.
Un viitor SF. Cum vedea Isaac Asimov, acum 50 de ani, anul 2014
”Bomba Țarului”, un pericol pentru omenire! Încălzirea Arcticii provoacă efecte incredibile
