Leonardo da Vinci este unul dintre cei mai faimoși artiști din istorie. Cu toate acestea, geniul său nu constă doar în artă; Leonardo a fost, de asemenea, un inventator genial în domeniile ingineriei civile, chimiei, hidrodinamicii, opticii, ingineriei mecanice, pirotehnicii, anatomiei și fizicii. El a imaginat multe idei cu mult timp înainte ca tehnologia de a le construi să existe, ceea ce înseamnă că multe dintre proiectele sale, de la elicoptere la vehicule blindate, calculatoare, costume de scufundare și roboți, nu au ajuns niciodată la îndeplinire. Dacă ar fi fost construite, acestea ar fi putut revoluționa istoria tehnologiei, dar este clar că lumea nu era pregătită pentru da Vinci.
Leonardo da Vinci s-a născut la 15 aprilie 1452 la Vinci, în regiunea Florența, Italia, dintr-un notar, Piero da Vinci, și o țărancă, Caterina.
Leonardo a fost educat în atelierul renumitului pictor florentin Verrocchio. O mare parte din viața sa profesională timpurie și-a petrecut-o în serviciul lui Ludovico il Moro din Milano. Ulterior, a lucrat la Roma, Bologna și Veneția, iar ultimii ani i-a petrecut în Franța, în casa pe care i-a acordat-o Francisc I.
În timpul vieții sale, a fost un pictor renumit. Dintre lucrările sale, Mona Lisa este cel mai cunoscut portret, iar Cina cea de Taină este cea mai reprodusă pictură religioasă din toate timpurile.
Cu toate acestea, de-a lungul vieții sale, Leonardo a petrecut mult mai multe ore cu invențiile sale, consemnate în peste 13.000 de pagini de note și schițe, multe dintre acestea fiind descoperite abia după moartea sa, la 2 mai 1519.
Avionul lui Leonardo da Vinci
Una dintre cele mai faimoase invenții ale lui da Vinci este mașina de zburat, deși au existat de fapt multe modele diferite, majoritatea bazate pe zborul liliecilor, zmeilor și păsărilor.
Proiectele sale reflectă puterea sa de observație și imaginație, precum și dorința sa acută de a experimenta zborul ca o pasăre.
Unul dintre modelele de avion al lui da Vinci a constat într-un cadru de lemn cu o anvergură a aripilor de peste 10 metri.
„Aripile” urmau să fie acoperite cu mătase fină pentru a crea o membrană ușoară, dar rezistentă, precum aripile unui liliac.
Pilotul se întindea cu fața în jos pe o placă în centru. Pentru a acționa aripile, pilotul pedala o manivelă care mișca o serie de tije și scripeți, făcând aripile să bată.
Faptul că aripile erau, de asemenea, proiectate să se răsucească în timp ce băteau demonstrează inspirația lui da Vinci din natură.
Există o legendă conform căreia Leonardo a testat mașina zburătoare cu unul dintre ucenicii săi, iar acesta a căzut și și-a rupt piciorul.
Cu toate acestea, nu există nicio dovadă reală a unui astfel de test, iar experții au indicat că, deși mașina zburătoare ar fi putut zbura odată ajunsă în aer, o persoană nu ar fi putut crea niciodată suficientă putere pentru a ridica dispozitivul de la sol.
„Lumea ar fi trebuit să aștepte încă aproximativ 400 de ani pentru o mașină care să poată zbura cu adevărat”, scrie LiveScience.
„Abia în 1903, frații Wilbur și Orville Wright au efectuat primul zbor de succes cu un aparat cu motor.”
Tancul, drona și elicopterul lui Leonardo da Vinci. Proiectele militare care au uimit lumea
