Dacă undeva în galaxie există o civilizație avansată care vrea să fie găsită, cum ar încerca să atragă atenția? Un grup de astronomi propune un răspuns concret: fascicule laser continue, asemenea unor faruri cosmice, în loc de semnalele extrem de scurte căutate până acum. Ideea vine dintr-un nou studiu semnat de Dániel Apai, Chia-Lung Lin și Kevin Wagner, publicat recent ca preprint pe arXiv și analizat de Universe Today.
Căutarea actuală vizează fulgere de lumină, nu semnale continue
Programele SETI optice de până acum, precum proiectul PANOSETI, sunt construite să detecteze impulsuri laser extrem de scurte, de ordinul nanosecundelor sau, cel mult, al microsecundelor și milisecundelor. Ideea de bază este că un laser extrem de puternic, emis pentru o fracțiune infimă de secundă, ar putea depăși strălucirea propriei stele pentru o clipă. Problema, arată noul studiu, este că această abordare ratează un tip întreg de semnal: fasciculele laser de lungă durată, menținute constant sau pulsate regulat, nu ca un fulger izolat.
Proiectul Cosmic Lighthouses: o rețea de faruri cosmice
Cei trei cercetători propun un proiect denumit „Cosmic Lighthouses” (Farurile Cosmice), care ar folosi echipamente relativ accesibile: plăci grafice disponibile comercial, detectoare qCMOS de mare sensibilitate și lentile difractiv-refractive, capabile să separe lumina unui posibil semnal artificial de cea a stelelor din fundal. Spre deosebire de proiectele care vânează impulsuri de nanosecunde, acest sistem ar fi optimizat pentru semnale ce durează microsecunde sau chiar mai mult, exact genul de emisie pe care l-ar produce un far conceput pentru a fi observat constant, nu doar surprins din întâmplare.
Un telescop de doar un metru ar putea ajunge la mii de stele
Calculele autorilor arată că un telescop cu diametrul de un metru ar putea detecta un laser de 100 de megawați, cu pulsuri de 10 microsecunde, până la o distanță de 20 de parseci, adică aproximativ 65 de ani-lumină. În acest volum de spațiu relativ apropiat se află aproximativ 3.000 de stele, un eșantion suficient de mare pentru a face din proiect o primă etapă realistă a căutării, nu doar un exercițiu teoretic.
Proiectele anterioare de tipul LaserSETI, dezvoltate de SETI Institute, și PANOSETI, aflat sub coordonarea Universității California din San Diego, au pus deja bazele infrastructurii necesare pentru monitorizarea continuă a cerului. Diferența propusă acum ține mai degrabă de tipul de semnal urmărit decât de tehnologia de bază, ceea ce ar putea completa, nu înlocui, eforturile deja existente.
Autorii subliniază că absența oricărui semnal, până în prezent, nu înseamnă neapărat că suntem singuri. Este posibil ca strategia de căutare de până acum, concentrată pe fulgere ultra-scurte de lumină, să fi trecut pur și simplu pe lângă tipul de semnal pe care o civilizație extraterestră ar alege să îl trimită, dacă ar vrea cu adevărat să fie observată de la distanță.
Subiectul se leagă direct de alte eforturi de căutare a vieții inteligente dincolo de Pământ. Proiectul SETI a extins recent căutarea extratereștrilor în peste 1.300 de galaxii, iar misterul celebrului semnal spațial „Wow!” rămâne unul dintre cele mai discutate cazuri din istoria domeniului.
Studiul complet, semnat de Dániel Apai, Chia-Lung Lin și Kevin Wagner, poate fi consultat ca preprint pe arXiv.
