Cercetători de la California Institute of Technology (Caltech) au lansat un nou studiu, bazat pe AI, care vine să schimbe tot ceea ce știam despre Lună, în materie seismologică. Potrivit datelor prezentate de experți, și citate de GadgetReport.ro, cutremurele lunare au loc cu o regularitate precisă, coincizând cu ridicarea Soarelui la poziția sa maximă pe cer și apoi cu apusul lent. În acest sens, cutremurele lunare sunt ca un „ceas de alarmă lunară”, care ar putea fi util pentru viitoarele misiuni și coloniști lunari!
Luna a fost activă din punct de vedere geologic între 3,7 și 2,5 miliarde de ani în urmă, înregistrând cutremure, erupții vulcanice și degazare. Datorită faptului că Luna este un corp fără aer, dovezile acestui trecut au fost păstrate cu grijă sub forma unor vulcani stinși, tuburi de lavă și alte caracteristici.
Deși Luna a fost inertă din punct de vedere geologic timp de miliarde de ani, ea încă mai suferă mici evenimente seismice din cauza flexiei mareelor (din cauza atracției gravitaționale a Pământului) și a variațiilor de temperatură. Aceste din urmă evenimente au loc în mod regulat și sunt cunoscute sub numele de „cutremure lunare”.
Secretele misiunii Apollo 11. Eroarea incredibilă care ar fi putut afecta întreaga planetă
Datorită misiunilor Apollo, oamenii de știință au măsurat această activitate cu ajutorul unor seismometre plasate la suprafață.
Într-un studiu recent finanțat de NASA, si prezentat de Universe Today, o echipă de cercetători de la California Institute of Technology (Caltech) a reexaminat datele seismice cu ajutorul unui model de învățare automată.
Acesta a dezvăluit că cutremurele lunare au loc cu o regularitate precisă, coincizând cu ridicarea Soarelui la poziția sa maximă pe cer și apoi cu apusul lent.
Cercetarea finanțată de NASA a fost condusă de Francesco Civilini, un absolvent postdoctoral al Institutului de Tehnologie din California (Caltech), care în prezent lucrează la NASA Marshall Space Flight Center. Acestuia i s-au alăturat Renee Weber, cercetător în domeniul planetar la Marshall Space Flight Center, și Allen Husker, profesor de cercetare în geofizică în cadrul Diviziei de științe geologice și planetare de la Caltech.
Lucrarea care descrie descoperirile lor, „Thermal Moonquake Characterization and Cataloging Using Frequency-Based Algorithms and Stochastic Gradient Descent” (Caracterizarea și catalogarea cutremurelor lunare termice folosind algoritmi bazați pe frecvență și Stochastic Gradient Descent), a apărut la 5 septembrie în Journal of Geophysical Research – Planets.
Dezvaluiri din culisele NASA. Creierul astronautilor, afectat dupa misiunile Apollo
Cutremurele, ca după ceas
Spre deosebire de flexia mareelor în interiorul Lunii, cutremurele lunare rezultă din schimbările de temperatură din crusta lunară (cutremure termice). Mediul lipsit de aer de pe Lună înseamnă, în esență, că căldura de la Soare nu este reținută și nici lumina solară nu duce la încălzirea treptată a suprafeței.
Prin urmare, crusta se încălzește până la temperaturi de până la 120 °C (250 °F) în timpul vârfului zilei și scade până la o temperatură minimă de -133 °C (-208 °F) pe timp de noapte. Acest lucru face ca scoarța să se extindă și să se contracte rapid, declanșând mici evenimente seismice. În 1972, astronauții din misiunea Apollo 17 au plasat seismometre pe Lună pentru a măsura această activitate.
Senzorii au colectat date pe o perioadă de opt luni (octombrie 1976 – mai 1977), care au rămas în mare parte neatinse până de curând. În scopurile lor, Civilini și echipa sa au reanalizat aceste date seismice lunare cu ajutorul unui model de învățare automată.
Unul dintre misterele din epoca Apollo, decriptat! Anomaliile magnetice de pe Lună
Analiza lor a arătat că cutremurele termice se produc cu o regularitate precisă în fiecare după-amiază, în momentul în care Soarele își părăsește poziția de vârf pe cer și suprafața începe să se răcească rapid.
Cu toate acestea, modelul a detectat, de asemenea, semnături seismice dimineața care păreau diferite de cutremurele de seară.
Aceste date ar putea avea implicații semnificative pentru viitoarele misiuni pe Lună, inclusiv pentru programul Artemis al NASA. Deși cutremurele termice sunt prea mici pentru a fi resimțite de oricine de pe suprafața lunară, aceste descoperiri oferă date vitale care ar putea informa proiectarea viitoarelor module de aterizare și echipamente.
De asemenea, ar putea informa structura viitoarelor baze, cum ar fi tabăra de bază Artemis, Stația Internațională de Cercetare Lunară (ILRS) și Satul Lunar propus de ESA – unde ar fi folosite materiale compozite în locul aliajelor pentru a evita declanșarea unor cutremure locale.
Descoperirea bulversantă de pe Lună. Are legătură cu un element unic pe Pământ