I se spunea Terente, Regele Bălţilor. Banditul celebru din perioada interbelică este unul dintre cele mai controversate personaje intrate în istorie. Considerat versiunea românească a celebrului Jack Spintecătorul, celebrul personaj a fost acuzatr de crime de o ferocitate ieșită din comun. Cu toate acestea, a rămas în memoria opiniei publice pentru un aspect inedit – era dotat cu o potenţă care a făcut istorie, fiind considerat un idol al femeilor din secolul trecut.
Viața lui Terente– de altfel scurtă, pentru că a murit la numai 32 de ani – este ceva între subiectul unui film de acțiune și o legendă. Între cele două războaie mondiale era cunoscut chiar şi la Paris, fiind transformat de presă dintr-un bandit, într-un voievod al stufărişurilor, care se pricepea şi la haiducie şi la amor.
Povestea lui a apărut în „Cuvântul”, Curentul din Brăila, Universul, „Dimineaţa”, dar şi în „Daily News”, „Daily Express” şi „Corriere della Sera”.
Pe numele său real Vasili Ștefan, Terente s-a născut în 1895 undeva prin Balta Brăilei, într-un sat de lipoveni.
Ştefan Vasili a venit pe lume într-o familie numeroasă de pescari foarte săraci. ”Un bărbat plăcut la înfăţişare, cu ochii verzi-maronii, cu părul negru, înalt, bine făcut”, aşa este descris tânărul Ştefan Vasili la 20 de ani. Curtat şi dorit de mai toate fetele din satul său, Terente s-a căsătorit la 20 de ani cu Ustinia, o fată din sat cu care a avut patru copii.
Este recrutat în Marina Militară și luptă în Primul Război Mondial, iar la întoarcere devine căpitan de șlep – după unii, șef de echipă de pescari – după alții.
La scurt timp, Terente trăieşte prima mare dramă. Doi dintre copiii săi mor înecaţi, iar trupurile nu le-au mai fost găsite. La două zile, îi moarte şi soţia, bolnavă de ciumă. Ceilalţi doi copii mor şi ei , după ce se molipsesc de ciumă. Drama trăită îl împinge pe Terente să ia calea băuturii.
Iar prieten de pahar îi era un bărbat care, ulterior, i-a devenit socru, însurându-se cu una dintre fiicele lui, cea mai mică. Nu a trecut multă vreme și una din surorile tinerei căsătorite îi înscenează acesteia o presupusă infidelitate cu un armator grec.
Gestul ei pare să fie unul de gelozie față de sora ei, din nemărturisită dragoste față de cumnat, Terente. Cert este că totul a fost bine pus la cale de femeie și foarte aproape de a se termina tragic.
Orbit de gelozie și tulburat pesemne de băutură, el își înjunghie soția. Din fericire aceasta scapă cu viață, dar el este arestat. Nu pentru mult timp pentru că, având complicitatea unui gardian, reușește să evadeze. Abia în acest moment se naște legenda celebrului bandit
Terente, regele bălților
Evadarea îl transformă într-un personaj arhicunoscut, presa vremii relatând, pe spații ample, despre evadarea celui mai periculos tâlhar si violator din istorie. Era multă exagerare la mijloc. Terente devine faimos, iar autoritățile trimit mai multe potere pe urmele lui.
Faima acestuia ia și o mai mare amploare după ce, deși fusese prins în Balta Brăilei, reușește să evadeze din nou, ajutat de o femeie pe nume Didina.
Își stabilește cartierul general în Balta Brăilei acolo unde, împreună cu alți doi infractori, Ştefan Petrof şi Ion Lavrinte, formează o bandă cu care jefuieşte vasele de mărfuri de pe Dunăre şi bărcile pescarilor.
Presa vremii relatează că Terente îşi împărţea prada cu săracii din satele Brăilei, fapt care i-a atras renumele de haduc care ia de la bogaţi pentru a dărui săracilor.
Câțiva ani mai târziu, în 1924, comite și prima sa crimă. Îl ucide pe un șef de post care o curta pe iubita lui, Didina.
Faima sa ajunge la apogeu după ce reușește o altă spargere, furând peste 60.000 de lei, o sumă fabuloasă la acea vreme. Banii erau salariile tuturor muncitorilor dintr-o carieră de piatră.
În 1924 , Terente răpeşte două fete tinere, Netty Herovici, de 17 ani, și Sylvia Bernescu, de 22 de ani. Știrea despre răpirea fetelor este tratată în presă cu umor. Jurnaliștii scriu că fetele ar fi rămas de bună voie sechestrate, cucerite de potența celebrului tâlhar.
Pe 28 octombrie 1924, la patru luni dupa răpire, una dintre victime , Sylvia Bernescu începe să scrie foiletonul „În ghearele lui Terente”. Prima parte a romanului a fost publicată în cotidianul ”Dimineaţa” şi s-a bucurat de mare succes. După răpirea celor două tinere, autorităţile au pus pe capul lui Terente o recompensă de 200.000 de lei. Suma era atât de mare, încât nimeni nu a crezut că recompensa este reală.
Apariția poveștii îl transformă pe Terente într-un adevărat Don Juan. Tâlharul ajunge să fie adăpostit de doamne și domnișoare, care îi oferă protecție, cucerite cu favoruri sexuale.
Scrisori parfumate erau trimise banditului, care onora din cand in cand pe cate o doamna cu vizita sa.
De-a lungul anilor, Terente și bandiții lui ajung să dea spargeri în Bulgaria, Grecia și Serbia, iar numărul, victimelor crește. Autoritățile anunțau deja 19 crime, iar recompensa pe capul lui crește la 300.000 de lei!
Poliţia, armata şi jandarmeria au desfăşurat operaţiuni de amploare în Balta Brăilei pentru prinderea lui Terente. Perimetrul de 360 km din jurul localităţilor Brăila-Ghecet-Măcin şi Brăila-Hârşova-Ghindăneşti a fost declarat zonă de război. Se spune că Armata Română ar fi cheltuit, fără succes, 1.620.000 de lei pentru prinderea tâlharului.
Arhivele brăilene păstrează şi acum acte ce dovedesc implicarea serviciilor secrete, a grănicerilor, a jandarmilor şi a poliţiştilor în prinderea lipoveanului din Balta Brăilei. Documentele vremii atestă faptul că banditul a atacat chiar şi postul de jandarmi, primăria şi cele trei cârciuni din Carcaliu, satul natal, iar în 1924, a ucis doi oameni şi a golit casa de bani din localitate.
Povestea faimoasei Zaraza. Legenda care a șocat România interbelică
Cum a fost încolțit Terente
După ani de zile de razii fără succes, Terente este în sfârșit depistat după ce violează nevasta unui preot. Oamenii din satul respectiv se revoltă și oferă autorităților informații despre locurile unde se ascundea violatorul.
Pe 4 iunie 1927, Terente a fost recunoscut de soţia preotului într-o barcă pe Dunăre, fiind împuşcat de un jandarm. În urma autopsiei tâlharului, autorităţile au prelevat capul şi penisul lui Terente.
Terente nu a avut liniște nici în pământ, pentru că la scurt timp după înhumare ar fi fost dezgropat de o haită de câini și mâncat. Nu știm nici dacă este adevărat că i-ar fi fost dus capul la Institutul de Medicină Legală din București, pentru a fi studiat.
Penisul lui Terente
Un lucru este sigur. Că penisul acestuia, care avea o lungime de 22 de centimetri în erecție, este conservat în 1927 de însuși Mina Minovici și timp de 82 de ani el a fost material didactic pentru studenții la medicină.
Penisul, pe care Terente își tatuase mesajul ”Fut bine şi apăsat la cioc”, a fost aruncat apoi din cauza degradării.
