Cetatea medievală Colț, care l-ar fi inspirat pe Jules Verne, în nuvela „Castelul din Carpați” (1888), are o istorie zbuciumată. Ar fi fost locuri de refugiu pentru familiile nobiliare din Țara Hațegului, iar în secolul al XVII-lea ar fi fost devastate de turci. Dincolo de povestea tumultoasă a cetății, interesant este cum de a ajuns Jules Verne să scrie despre ea.
Deși Jules Verne, unul dintre cei mai importanți scriitori de literatură SF, nu a ajuns niciodată în Retezat, mai mulți cercetători au indicat că Cetatea medievală Colț, ridicată în anul 1359, în vârful unei stânci din Munții Retezat, în comuna Râu de Mori, județul Hunedoara, a fost sursă de inspirație pentru faimosul său roman „Castelul din Carpați”, scris în anii 1880.
Cetatea medievală Colț este în ruină, de mai bine de trei secole. Acum se fac eforturi pentru începerea procesului de restaurare.
„Cetatea este o ruină de foarte mult timp, pentru că de-a lungul anilor familia cneazului Cânde, prin descendenţii lor în perioada imperiului Austro-Ungar au primit numele de Kendeffy, iar familia Kendeffy prin moştenitorii săi sunt până în ziua de astăzi, de unde până la această dată li s-au şi restituit drepturile de proprietate pe pădurile din Munţii Retezat”, spune Niculiță Mang, primar sat Rîu de Mori.
„Nu se distinge de fundalul munţilor. Ceea ce ai fi ispitit să iei drept un donjon, nu este decât o grămadă întunecată de pietre. Cine îl priveşte, are impresia că zăreşte crenelurile unui zid, unde nu se află poate decât o creastă stâncoasă. Întreg ansamblul e pâclos, mişcător, incert. Aşa că, dacă ar fi să dăm crezare feluriţilor călători, Castelul din Carpaţi există doar în imaginaţia celor din comitat”, scria Jules Verne.
„Deşi Castelul din Carpaţi era mai bine păstrat decât dădea impresia, o spaimă molipsitoare, sporită de puterea superstiţiilor de prin partea locului, îl apăra nu mai puţin decât o puteau face, odinioară, pivele, săcăluşele, bombardelele, bolimezele şi celelalte piese de artilerie din secolele trecute. Şi, totuşi, Castelul din Carpaţi ar fi meritat osteneală de a fi ajutat de călători şi de istorici”, scria autorul cărții „Castelul din Carpați”.
Acţiunea din „Castelul din Carpați” se desfăşoară în Transilvania veacului al XIX-lea, multe personaje fiind plăsmuiri inspirate de oameni din partea locului.
Legenda spune povestea domniţei Ileana Cândea. În secolul al XVI-lea, ea a stăpânit cetetea, iar în timpul unui asediu al tătarilor, iubitul ei ar fi fost luat prizonier. Tânărul i-ar fi apărut în somn fecioarei şi i-a spus că va fi eliberat, când ea va aduna atâta aur cât să ajungă până la el.
„Odată, într-o noapte înstelată, luminată de razele aurii ale lunii, şezând în foişorul cetăţii atârnat pe marginea stâncii, Ileana toarse mult, până ce trecu de miezul nopţii. Şi ce să vadă? Tortul, ce l-a tors după miez de noapte, era din fire de aur şi dacă torcea oricând după miezul nopţii, se alegea tot cu fire de aur. Aşa torcea ea noapte de noapte, când odată, înspre cântători, cine-i prinse fusul, ce sfârâia în josul foişorului? Era iubitul Ilenei, care în momentul în care firele de aur au fost atât de lungi, cât să ajungă la locul în care era el prins, i-au pocnit lanţurile de pe trup şi el a putut să alerge acasă, în braţele ei iubitoare“, relata istoricul Octavian Floca, în Ghidul judeţului Hunedoara, publicat în anul 1969.
Ce căuta Jules Verne în România
Povestea ,,Castelului din Carpați’’ nu este singura în care Jules Verne scrie despre țara noastră.
Cinci din cele 65 de romane ale scriitorului francez fac referire şi la ţara noastră. Sunt personaje, locuri şi întâmplări inedite care au pus România pe harta explorărilor lui Jules Verne. Scriitorul francez călătoreşte, prin intermediul cartilor sale, de pe malurile Dunării şi ale Mării Negre, până în Deltă şi, mai departe, în Carpaţi.
Pilotul de pe Dunăre (pe la 1880), Încăpăţânatul Keraban (1882-1883), Mathias Sandorf (1883-1884) sunt alte opere în care celebrul scriitor a vorbit despre țara noastră.
Exegeții operei lui Jules Verne au descoperit câteva indicii ale trecerii romancierului prin Dobrogea, Porțile de Fier, Transilvania și Țara Hațegului.
Ion Hobana, cunoscut specialist român în opera lui Jules Verne, susţine în „Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne” că scriitorul n-a vizitat niciodată România şi că numai fiul său, Michel, ar fi poposit în zona dunăreană între anii 1898 şi 1902. Potrivit cercetătorului, pentru scrierea romanelor care înfăţişează spaţiul românesc, scriitorul s-a inspirat din impresiile de călătorie ale unui geograf.
Pe de altă parte, Simion Săveanu afirmă în „Pe urmele lui Jules Verne în România“ că scriitorul a călătorit în ţara noastră în 1882-1884, împreună cu Luiza Müller, iubita lui româncă. Însă această escapadă amoroasă e învăluită în mister.
În volumul „Pe urmele lui Jules Verne în România”, apărut în anul 1980, autorul Simion Săveanu a lansat o ipoteză inedită: între anii 1882 şi 1884, Jules Verne ar fi trăit o poveste de dragoste cu Luiza Teutsch, o contesă din localitatea Homorod, judeţul Braşov.
„Nu s-a confirmat, este doar o ipoteză, o legendă. Totuşi, s-a vehiculat ipoteza unei aventuri, ba chiar a unui copil.
Dar nu avem nicio certitudine şi nicio dovadă în acest sens. Pe de altă parte, câteva dintre obiectele care i-au aparţinut lui Jules Verne au fost găsite în România. Deci o legătură există de vreme ce tânăra (n.r. – Luiza Teutsch) a venit la Amiens cu părinţii săi, l-a cunoscut pe Jules Verne, s-au întâlnit, asta este sigur. Dar, de aici şi până la o poveste de dragoste, nu ştim nimic sigur. Dar, în orice caz, în romanele a căror acţiune se întâmplă în România, există mereu şi o poveste de iubire, fie reală, fie doar fictivă”, povestește Jean Yves Paumier, secretar-adjunct al Societăţii Jules Verne Franţa.
Datele atestă că scriitorul a fost în țara noastră cu vaporul pe Dunăre până la Sulina.
În romanul „Keraban Încăpățânatul“, eroii ajung în Dobrogea și o străbat pe vechiul drum militar și comercial cunoscut romanilor și practicat și în perioada stăpânirii otomane: Bazargic (astăzi Bulgaria) – Carasu (Medgidia) – Babadag (Tulcea).
Din documentarul „Scriitori străini și Dobrogea (sec XIX) apărut în Revista „Pontica“ a Muzeului de Istorie și Arheologie Constanța aflăm că este posibil ca marele scriitor este posibil să fi vizitat regiunea în anul 1882, lucru care l-a inspirat să scrie de peripețiile lui Keraban și a tovarășilor săi. Turcii numeau Dobrogea „țara cea bună“ datorită pământului ei fertil, iar despre locuitori spune că sunt „valahi“.
Interesant este că Arhivele Naționale ale României publică un autograf, păstrat în colecția Personalități, pe care scriitorul Jules Verne îl trimitea unei domnișoare, însoțit de câteva rânduri, în mai 1894.