Săpăturile arheologice din Kurdistanul irakian au scos la iveală un sanctuar dedicat misterioasei zeițe a apei Anahita, un personaj despre care legendele persane afirmă că a coborât din cer. Era oare un extraterestru?
Cercetătorii de la Institutul de arheologie pre și protoistorică și de arheologie a Orientului Antic din cadrul Universității din Heidelberg afirmă că este posibil ca vechea așezare persana Rabana-Merquly din Kurdistanul irakian modern să fi fost atât o fortăreață militară, cât și un „sanctuar” dedicat zeiței persane antice a apei Anahita.
Structurile arhitecturale de lângă o cascadă naturală, împreună cu rămășițele unui posibil altar de foc, sugerează existența unui loc de cult, potrivit doctorului Michael Brown.
Fortăreața montană Rabana-Merquly a fost un centru regional important al Imperiului Parthian, care acoperea părți din Iran și Mesopotamia în urmă cu aproximativ 2.000 de ani.
Situată pe flancurile sud-vestice ale Muntelui Piramagrun din Munții Zagros, aceasta cuprinde nu numai fortificațiile de aproape patru kilometri lungime, ci și două așezări mai mici, după care a primit numele.
Cultul zeiței Anahita
Zeița apei Anahita a fost menționată pentru prima dată într-o colecție de manuscrise zoroastriene cunoscută sub numele de Avesta.
Acolo ea apare ca fiind sursa cerească a întregii ape de pe Pământ.
Zeița apei Anahita a fost menționată pentru prima dată într-o colecție de manuscrise zoroastriene cunoscută sub numele de AvestaAnahita este descrisă ca o femeie frumoasă, care poate lua forma unui pârâu care curge sau a unei cascade.
Cultul lui Anahita a fost foarte venerat în regiunile vestice ale Irakului în timpul perioadelor Seleucide și Partice.
Ipoteza că un posibil sanctuar Anahita face parte din cetatea montană Rabana-Merquly se bazează în principal pe descoperirea unor extensii arhitecturale în împrejurimile naturale ale unei cascade sezoniere de pe situl cetății.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, o sculptură asemănătoare unui altar sculptată într-o stâncă din apropiere, unde este posibil să fi fost arse ofrande sau ulei.
„Apropierea de cascadă este semnificativă, deoarece asocierea elementelor foc și apă a jucat un rol important în religia persană preislamică”, spune Michael Brown.
Covorul zburător: O născocire din ,,1001 de Nopți” sau e o tehnologie extraterestră?
Cine era Anahita?
Situl include rămășițele unei clădiri unde, în 2022, arheologii au dezgropat două vase funerare distincte, datate cu radiocarbon și datate între secolele II și I î.Hr.
Acest lucru sugerează că sanctuarul a fost folosit în același timp cu așezările fortificate de la Rabana și Merquly.
Cine era însă Anahita? În mitologia persană, Anahita este o zeiță a apei, a iubirii, a fertilității, o protectoare a femeii, dar și o divinitate a războiului. Numele ei înseamnă „cea imaculată”.
Este reprezentată ca o fecioară, îmbrăcată cu o pelerină aurie, având o diademă din diamante. Păunul și porumbelul sunt animalele sacre ale ei. Uneori, Anahita este considerată consoarta lui Mithra.
Documentele persane afirmă că Anahita ar fi ajuns pe Pământ din ceruri, unde se aflau rudele sale. Avea puteri supranaturale, influențând decisiv viața oamenilor și controlând vremea.
Când Persia a cucerit Babilonul, în secolul al VI-lea î.Hr., Anahita a început să prezinte similaritudini cu zeița babiloniană Ishtar. În timpul lui Artaxerxes (436-358 î.Hr.), în cinstea Anahitei se ridică numeroase temple la Babilon, Ecbatana și Susa.
Potrivit doctorului Brown, este posibil să fi existat un sanctuar preexistent care a fost încorporat în cultul Anahita în timpul perioadei partice, care ar fi putut juca un rol cheie în ocuparea muntelui.
În acea perioadă, multe situri religioase funcționau și ca situri de cult dinastic, onorând regele și strămoșii săi, explică arheologul din Heidelberg. Adoratorii care se apropiau de „sanctuar” ar fi trecut pe sub relieful de piatră al domnitorului și ar fi fost, fără îndoială, conștienți de legătura puternică dintre loc, regalitate și cult.
Povestea lui Icar. Legenda cu iz SF care a schimbat istoria lumii