Există o diferență semnificativă între viteza cu care îmbătrânesc mamiferele (inclusiv noi înșine) și viteza cu care îmbătrânesc multe specii de reptile și amfibieni. Un om de știință afirmă ca această discrepanță se datorează dominației dinozaurilor acum milioane de ani, în timpul unei perioade critice din istoria mamiferelor.
Microbiologul João Pedro de Magalhães de la Universitatea din Birmingham, Marea Britanie, descrie ipoteza sa numită „blocajul longevității” într-o lucrare publicată recent.
Potrivit acestuia, atunci când dinozaurii stăpâneau Pământul, era necesar ca mamiferele mult mai mici să se poată reproduce rapid pentru a supraviețui, ceea ce înseamnă că genele pentru durate de viață mai lungi ar fi putut fi eliminate pe măsură ce evoluția a progresat.
„Unele dintre primele mamifere au fost forțate să trăiască în partea de jos a lanțului trofic și, probabil, au petrecut 100 de milioane de ani în epoca dinozaurilor evoluând pentru a supraviețui prin reproducere rapidă”, spune Magalhães.
„Această lungă perioadă de presiune evolutivă are, propun eu, un impact asupra modului în care noi, oamenii, îmbătrânim”.
Cercetarea publicată notează că strămoșii noștri foarte vechi din neamul mamiferelor euteriene par să fi pierdut anumite enzime pe vremea dinozaurilor – enzime care repară daunele cauzate de lumina ultravioletă.
Interesant este faptul că până și marsupialele și monotremele nu au cel puțin una dintre cele trei enzime de reparare a razelor UV, cunoscute sub numele de fotoliase. Este greu de spus dacă acest lucru este legat în vreun fel de durata lor de viață relativ redusă.
O posibilitate este că această pierdere s-a datorat faptului că mamiferele au devenit mai nocturne pentru a fi mai în siguranță, iar milioane de ani mai târziu, noi compensăm cu cremă de soare. Este un exemplu de mecanism de reparare și restaurare pe care altfel nu l-am fi avut.
Există și alte semne. Luați dinții, de exemplu: anumite reptile, inclusiv aligatorii, pot continua să își crească dinții pe tot parcursul vieții. Ființele umane, evident, nu pot – din nou, poate un rezultat al selecției genetice care datează de sute de milenii.
„Vedem exemple în lumea animală de reparare și regenerare cu adevărat remarcabile”, spune de Magalhães. „Această informație genetică ar fi fost inutilă pentru mamiferele timpurii care au avut norocul să nu sfârșească ca hrană pentru T. rex”.
De ce au dispărut dinozaurii? Povestea meteoritului care a făcut întuneric pe Pământ timp de 2 ani
Desigur, un număr de mamifere sărbătoresc zile de naștere cu trei cifre, inclusiv balenele și noi, oamenii.
Dacă facem acest lucru în condițiile constrângerilor impuse de strămoșii noștri cu viață mai scurtă sau dacă am evoluat cumva pentru a nu fi afectați de acestea, ar putea fi ținta unor cercetări viitoare.
Înțelegerea mai multor factori care stau la baza îmbătrânirii este întotdeauna utilă în lupta împotriva bolilor legate de vârstă, inclusiv demența și accidentul vascular cerebral, iar genetica ar putea avea mai multe de învățat în acest sens.
„Deși este doar o ipoteză în acest moment, există o mulțime de unghiuri intrigante de abordare, inclusiv perspectiva ca cancerul să fie mai frecvent la mamifere decât la alte specii din cauza procesului de îmbătrânire rapidă”, spune de Magalhães.
Cercetarea a fost publicată în BioEssays.
Pampaphoneus. Monstrul care a dominat lumea înaintea dinozaurilor